Doamne-ajută, maica Siluana!
Dacă se poate, vreau să vă întreb ceva. Ce pot face ca să mă apropii de Dumnezeu, așa încât să pot ajunge să Îl iubesc și să cred din toată inima în El (nu am credință deloc)?
Aș vrea să Îl cunosc mai bine, doar că am foarte puțină credință și chiar dacă mi-ați spune și dumneavoastră, de exemplu, că El e milostiv, eu o să încep să îmi pun întrebări dacă chiar e așa (gânduri de îndoială și necredință)... În plus, eu în loc să rostesc rugăciunea din inimă, cu durere, cu dragoste, eu o fac mecanic, din silă. Și oricât aș încerca, simt că eu chiar nu îmi pot iubi aproapele. Adică eu mă rog și încerc să ajut oamenii, dar totul din silă, nu din dragoste. Nu pot să fiu recunoscătoare lui Dumnezeu din cauza necredinței... Credeți-mă, absolut TOTUL fac din silă, până și când zic rugăciunea de mulțumire... Eu nu îmi pun încrederea în Dumnezeu, nu Îl iubesc, abia dacă cred în El, nu Îl cunosc, nu nimic.
Vă rog să mă iertați.
Mulțumesc anticipat.
Carina
Draga mea Carina,
Mai întâi, să redirecționezi acest mesaj către Dumnezeu, adresându-te direct Lui. Același text.
Apoi, e foarte important să profiți de minunea că îți recunoști neputințele, pentru că majoritatea oamenilor sunt bolnavi de orgoliu și n-ar recunoaște asta. Pornește de la această neputință și spune-I lui Dumnezeu: Doamne, dacă exiști, înseamnă că Tu le poți pe toate și poți să mă ajuți și pe mine să Te cunosc și să Te iubesc.
Apoi silește-te să citești Sfintele Evanghelii ca să-L cunoști, așa cum ți se va arăta ție pe acolo. Și ori de câte ori simți că ți se adresează și ție, vorbește cu El, răspunde-I, întreabă-L.
Apoi caută cu mintea ta curată și onestă ce păcate nu te lasă să crezi.
Păcatul, Copila mea, oricât ar fi de mic, ne întunecă conștiința și ne corodează puterile sufletești. Eu cred că tu ești într-o fază incipientă a acestei boli pentru că ai încă atât de multă și minunată onestitate cu tine. Dacă reușești să faci ce ți-am spus, mai scrie-mi.
Te îmbrățișez cu mult drag și multă rugăciune,
Maica Siluana