Maică Siluana,
Nu pot să mă abțin să nu vă scriu din nou. Vreau să păstrez ceea ce simt acum, să nu se piardă nimic.
Acum simt cu toată ființa mea că rugăciunea trebuie să fie mai presus de orice. Adică să fie necontenită, să o rostesc în interiorul meu fără oprire. Am citit despre acest lucru, dar nu am simțit pe pielea mea că e posibil aşa ceva. Până acum m-am străduit să mă rog permanent, dar am avut mult timp pierdut. Acum simt că orice secundă în care nu mă rog este o imensă pierdere. Simt că pot să mă rog în timp ce desfăşor orice activitate. Simt că rugăciunea trebuie să fie mai sus de orice fac, adică pe primul loc. Ea trebuie să se ridice mai sus de toate gândurile mele. Ea să conducă şi totul să fie în spate. Ritmul ei trebuie să-l modific în funcție de ceea ce fac. Dacă desfăşor o activitate într-un ritm alert, atunci eu trebuie să ridic rugăciunea şi mai sus. Dacă îmi desfăşor activitatea în condiții de mare zgomot, rugăciunea mea interioară trebuie să fie şi mai „zgomotoasă”, astfel încât s-o aud pe ea în primul rând. Dacă m-ar întreba Iisus ce fac, în orice moment să pot să spun că mă rog, restul fiind pe lângă. Adică tot ce fac, să fac în timp ce mă rog.
„Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” se spune la Sfânta Liturghie. Străduindu-mă să țin permanent rugăciunea mai sus decât orice, toată viața mea devine o rugăciune, totul se face cu rugăciune şi aşa ajung să-I dăruiesc întreaga viață lui Dumnezeu. Este bun raționamentul meu?
Vă mulțumesc mult că sunteți persoana care să-mi analizeze trăirile!
Cu multă sinceritate,
Mihaela
Draga mea Mihaela dragă,
Mulțumesc și pentru acest mesaj, mulțumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea ta și Îl rog să te păzească de căderi - căderile care sunt destul de frecvente în asemenea situații. Omul e o ființă nestatornică până ajunge la „vârsta lui Hristos” și poate aluneca ușor în gânduri și atitudini care să-l despartă de rugăciune și de Dumnezeu.
Cel mai mare dușman este mândria și judecata aproapelui. Dar am văzut că aici deja ai pus un început bun.
Mulțumește mereu lui Dumnezeu pentru acest dar, spovedește-te mereu și cere protecția lui Dumnezeu prin părintele duhovnic.
De asemenea, de mare folos îți va fi să alegi un timp din zi în care să te rogi pentru bolnavi, pentru cei aflați în necazuri mari și pentru cei care nu-L cunosc încă pe Dumnezeu.
Măicuța Domnului să te acopere cu harul ei! Aici îți recomand să te rogi măcar din când în când cu Imnul acatist la rugul aprins al părintelui Daniil Sandu Tudor. Vei învăța multe despre rugăciune pe această cale. După ce începi să-l citești, să-mi scrii și eu o să-ți trimit niște explicații dacă vei avea nevoie.
Cu drag și binecuvântare
Maica Siluana