Cînd nu iert, cred că nu iert pentru că am fost foarte rănită și m-a durut foarte tare. Durerea pe care am resimțit-o nu pot să o iert. Pentru că ea de fapt nu a trecut, ci doar „a rămas în adormire”. Și pentru că am o imaginație bogată, îmi fac filme în cap. Ele îmi distrug, poate, armonia și echilibrul. Sau poate mă ajută, nu știu, poate mă ajută să evadez într-o lume mai frumoasă și mai dreaptă.
Li
Draga mea Copilă dragă,
Ce bine că dorești o lume mai frumoasă și mai dreaptă! Dar rău faci că visezi la ea! Această lume devine realitate numai când fiecare om în parte o zidește în inima lui. Așa că, te rog, să pescuiești, să vânezi fiecare răutate și urâciune care se manifestă în suflețelul tău și să le oferi lui Dumnezeu pentru a le transforma El în bunătate și frumusețe. Asta e „meseria” Lui! Și o face cu dragoste, dar numai cu „materialul clientului”, cum spunea Părintele Nicolae Steinhardt.
Numai să te înduri să renunți la plăcerea visării și la frica de durere. Vrăjmașul ne sugerează că o să ne doară rău dacă facem asta. Or, această durere este durerea prin care ne naștem în dimensiunea bunătății, a frumuseții. Nu intrăm acolo stând pe fotoliu și bârfind răutatea celorlalți sau imaginându-ne telenovele ucigătoare. Da, da, filmele din imaginar ne ucid puterea de a dori Frumosul cel adevărat și de a ne lupta să-i facem loc în inima noastră.
Curaj, Copila mea!
Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana