Maicuța mea dragă,

Acum câteva luni venind noaptea spre casă, la ora 23, în fața unei biserici de cartier - în mod firesc închisă la acea oră - am văzut o femeie care plângea. Domnul mi-a dăruit lacrimile - ale mele de ciudă și de egoism - ca să mă învețe să nu mai trec nepăsător pe lângă nici una, iar părintele duhovnic mi-a dat porunca să lucrez după puteri faptele milosteniei fără să-i judec pe cei care o cer. Am intrebat-o de ce plange și mi-a răspuns că o doamna i-a spus să vină acolo la ora 20 (cu 3 ore în urmă) ca să îi dea ceva de mâncare pentru copiii ei. Încă o aștepta. Plangea în întuneric fără să știe că vin. Fiind aproape de casă i-am propus să vină împreună cu mine, să vedem ce putem găsi la noi. Pe drum mi-a povestit plângând că în ziua următoare Protecția Copilului va face o inspecție și îi va lua copiii (șapte din cei opt pe care i i-a dăruit Domnul) căci nu are mâncare în casă. O fiică de 8 ani îi murise cu trei săptămâni înainte și a rămas la morgă șase zile căci nu a avut bani pentru înmormântare până când nu a împrumutat o sumă (nu colosal de mare) de la un cămătar care peste trei zile îi va lua casa. Urma să se întoarca 12 km pe jos în satul ei să economiseasca cei 12 lei de autobuz. Ajunși acasă, am păstrat pentru băiatul nostru doar strict ce îmi trebuia pentru micul dejun de a doua zi. M-am gândit că poate să arate celor de la Protecția Copilului și să folosească în următoarele zile: cartofi, orez, fasole, ulei, făină, morcovi, ceapă, o varză, un pachet de carne, toata păinea (minus două felii), ceva mezeluri. Sunt convins că deloc întâmplător cu o zi înainte, o văduvă - născută în același sat!!! - a pus pomenire după soțul ei și a trimis fiului nostru bolnav, pe care îl iubește și pentru care se roagă, din puținul ei: colaci, mezelurile ambalate de care am spus, ceva cașcaval... nu are importanță, decât că milostenia pe care a dorit să o facă și-a găsit drumul firesc spre cei în drept să o primească. I-am dat femeii și o îmbrățișare caldă și câteva cuvinte de îmbărbătare și încredințare că Mângâietorul nu o să îi părăsească și am primit în schimb o iconiță șifonată de hârtie cu Fecioara Preacurata care acum e semn în Psaltirea pe care o deschid mult prea rar. Mi-a cerut și numele băiatului nostru pe care a insistat foarte mult să îl vadă dormind, ca să se roage pentru el.

Măicuța mea dragă - Domnul în milostivirea Lui - mi-a aratat cat sunt de plin de slavă deșartă, că nu am lacrimi și durere pentru cei sărmani, că vânez doar laude și atenție. Vă scriu totuși pentru gândul ce l-am primit ulterior.

Cineva care m-a văzut cu dânsa pe stradă, m-a intrebat și i-am spus pe scurt povestea. Mi-a zis că o cunoaște. Că este cunoscută ca o escroacă, că este obraznică și îndrăzneață la biserică etc. Las deoparte faptul că ora înaintată, locul necirculat, circumstanțele erau total atipice pescuirii unui "fraier" care își umflă ego-ul că ar face milostenie. În inima mea s-a aprins o rază de bucurie și în minte mi-a apărut gândul: Slavă Domnului dacă este o escroacă!

Dacă o fetiță de opt ani nu a plecat la Domnul de lângă frații și mama ei îndurerați, Domnul fie laudat! Se bucura sufletul meu. De ar fi așa! "Escrocilor" nu le mor copiii? Sunt feriți de boli, sărăcie, necazuri, de accidente, de poveri? Cerșetorii "de profesie" nu sunt batjocoriți, înjurați, dispretuiți, hărțuiți de autorități, alungați din fața bisericilor, din pacate, uneori chiar și din biserici? Erau altfel decât acum, la întâia venire a lui Hristos, cerșetorii - personaje biblice cum spune părintele Arsenie Papacioc, să avem binecuvântarea lui? Suntem noi altfel,deși Iisus s-a suit pe Cruce și a primit să moară din dragoste pentru noi? Escroacă? Dar eu cum sunt, păcatele mele? Mă întrece cineva pe mine în escrocherie, minciună, prefăcătorie, falsitate și vorbărie deșartă?

Nu am credință, nu am dragoste pentru aproapele meu, nu am durere pentru suferința lui, nu am fapte, nu am rugăciune, dar cutez să o rog pe Împărăteasa Cerurilor să le fie adapost celor sărmani, caldă mângaietoare celor necăjiți, grabnic ajutătoare celor aflați în nevoi, liman celor înviforați, izvor nesecat de mile, ca prin mijlocirea și cu rugăciunile Ei să ne mântuim și noi, cei bogați doar în păcate. Să ne înmoaie inimile, să ne lumineze sufletele până când pe lumea asta mâinile tremurătoare ce se întind spre noi, mâinile ce ne întind cheile Împărăției Cerurilor vor fi doar cele ale unor "escroci".

Să avem post cu folos! Calde și recunoscătoare sărutări de mâini de la fiul dumneavoastră.

Teodor