Voiesc să îmi cer iertare

Versiune tiparTrimite unui prieten

Preascumpă Măicuţă !

Voiesc să îmi cer iertare de la sfinţia voastră pentru că multă, multă vreme v-am judecat fiind convinsă că aveţi o atitudine părtinitoare faţă de noi toţi care am apelat la ajutorul sfinţiei voastre... Deseori eram scandalizată şi mă gândeam că dacă mie mi-aţi fi spus ceva ce i-aţi spus la alt frate, înaintarea mea pe Cale era mult mai rapidă... Şi mai supărată eram în momentele în care după multă trudă şi muncă ajungeam la câte o descoperire şi eraţi total de acord... şi mă gândeam: dacă Măicuţa mi-ar fi spus din start ASTA sau asta, eu nu mai eram nevoită să trec prin atâtea şocuri şi depresii sau mai grav, nu mai exista riscul să nu ajung nicăieri sau înapoi în iad, de unde am pornit!
Am avut nevoie de mult timp şi multă muncă să înţeleg ce s-a întâmplat de fapt şi, mai ales, să nu vă mai judec!
Fiecare dintre noi apelăm la sfinţia voastră având diferite boli şi dureri... Sfinţia voastră fiind în deplină cunoştinţă despre toate bolile din lume, ne explicaţi şi care este LEACUL! ÎI SPUNEŢI PE NUME! Ba, mai mult, ne mai convingeţi că ACEST LEAC este valabil pentru toate bolile din lume! UNIVERSAL! Şi noi ce facem? Ne minunăm de cât de înţeleaptă sunteţi şi tot rostim şi noi acel Nume până nu ne vedem şi până ne doare gura!
Aşadar, când vedeam câte un frate sau vreo surioară care avansau şi eu băteam pasul pe loc, mă gândeam că le ofereaţi mult mai multe din tainele sfinţiei voastre şi astfel vă judecam, când colo, dacă facem un rezumat, explicaţiile vă erau diferite pentru că bolile ne erau diferite, dar leacul (după cum am pecizat adineauri) era acelaşi!
Mare mi-a fost mirarea în clipa în care am înţeles de ce avansau fraţii mei şi eu nu! Taina lor a fost faptul că au şi luat tratamentul, L-AU ÎNGHIŢIT sistematic şi s-au vindecat! Nimeni nu poate lua un tratament în locul nostru şi nu se poate vindeca în locul nostru, oricât de mult ne-ar iubi! Inclusiv sistemul "Placebo" funcţionează un timp, dar nu la cancerele sufleteşti pe care le avem noi!
În concluzie: eu eram bolnavă, eu trebuia să iau doctoria, în mine trebuia să lucreze, să îşi facă efectul şi să mă vindece!
Lăudat, slăvit şi binecuvântat să fie Dumnezeul nostru în vecii vecilor!
Vă îmbrăţisez cu respect şi recunoştinţă, vă sărut mânuţele frânte şi VĂ IUBESC MULT, MULT, MULT!
Kati

Mulțumesc Domnului că nu te-ai oprit în ciuda tuturor piedicilor și împotrivirilor dinauntru și din afară și așa ai reușit să trăiești atâtea minuni cu și în Domnul. Și încă mai ai de trăit.
Cât despre faptul că m-ai judecat sau că mă judecă cineva, chiar dacă motivul pentru care sunt judecată e o proiecție sau o neînțelegere, ea are și un temei real. Eu sunt cu adevărat vrednică de judecată și de osândă pentru că nu reușesc să spun ce cred și ce-mi dă Domnul pentru cei ce mă întreabă fără să las impresia că sunt „pe deplin în cunoștință despre toate bolile din lume”. Dar am ales să-mi asum acest risc pentru ca să ajungă la cine dorește să audă, Leacul pe Care Îl cunosc și de care nu mă îndoiesc nici o clipă că Se coboară în orice suferință și boală ca să vindece! Și mai continui și pentru că învăț și eu de la voi enorm și pentru că rugăciunile voastre mă ajută mult.
Eu, Kati dragă, Îl rog pe Domnul să mă facă precum polițiștii aceia de tablă de pe marginea șoselelor care oferă un mesaj șoferilor, doar de dragul lor. Și meritul nu revine manechinului, ci doar celui ce l-a conceput și plantat acolo și, desigur, celor ce vor lua aminte....
Cu dragoste, recunoștință și binecuvântare,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar