Sărut mâna, Maica mea și o zi minunată, cu Domnul!
Sunt în aceeași stare de recunoștință.
Citeam azi la rugăciunile de dimineață despre păstrarea focului aprins, ca la cele cinci fecioare înțelepte.
Pare că inspiră la frică „ca să nu rămân în afară, precum cele cinci fecioare neînțelepte”, pare că e un îndemn la veghe înfricoșător, că dacă nu...
Și totuși, în Apocalipsă spune că „partea celor fricoși și  necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și  fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua.”
Iar Sfântul Pavel spune că Mântuitorul S-a jertfit ca „să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” și în Fapte găsim că „Și tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni și semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, și mare frică îi stăpânea pe toți.”
Și când a venit îngerul, „Iar Corneliu, căutând spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, Doamne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.”

Începe să se facă lumină, pentru mine.

„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire.”

Și a luminat Domnul: 

„Și le-a zis lor: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?”
„De ce vă este frică, puțin credincioșilor?”

În fața strălucirii Lui, n-ai cum să nu te înfricoșezi, să nu te cutremuri de uimire. Dar toate lucrurile „înfricoșătoare” care „țin de El” pe care le vedem sunt doar Lumina Lui, lucrarea Lui, binecuvântarea Lui. Și pentru asta ne pregătim, pentru asta ne curățim inimile. Nu e frica criminalului, care pentru că a făcut rele se înfricoșează, ci pentru că învârtoșarea inimii lui face ca Lumina Lui să fie insuportabilă. Să fie iezer de foc.
Sutașul s-a înfricoșat când a văzut îngerul, dar îngerul ce i-a spus: „Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu”.
Ce urmează după ce spune Mântuitorul „de ce sunteți așa fricoși, cum de nu aveți credință?”? Urmează supunerea și îmblânzirea mării și furtunii.

De aceea spune și la Apocalipsă că partea celor fricoși și necredincioși este iezerul cel de foc: este Lumina Lui, pe care fricoșii și necredincioșii nu pot s-o vadă, să se bucure de ea, pentru că nu sunt izbăviți de „frica morții, care îi ținea în robie toată viața”.
Frica morții e cea care ne ține în robie toată viața. Și ce ne lipsește e credința că toate sunt din iubire, pentru vindecarea, bucuria și mântuirea noastră. 
Doamne, ajută necredinței mele!
Amin
Cr