Bună seara Maică,
Aș dori să vă mulțumesc și felicit pentru toate sfaturile bune pe care mi le-ați dat mie și celorlalți cititori și ocazia de a deveni mai bun și înțelept.
Am citit câteva "definiții" pe care le-ați dat despre păcat și tot nu am înțeles întocmai ce este păcatul. A te simți vinovat este un indiciu al păcatului?
Să zicem că sunt pasionat de un sport anume. Când poate această pasiune să devină păcat și când nu este?
Cred că din momentul în care Adam a mușcat din măr a încălcat legea, deci a făcut un păcat. Aceasta e păcatul? A nu respecta legea?
Într-un răspuns dat unui cititor ați spus: "Păcat este ruperea plăcerii și a obiectului prin care vine desfătarea de Creatorul lor... Dacă nu iubim persoana respectivă atenția noastră se va concentra pe ce mi-a adus, ce am câștigat etc. Aceasta e căderea. Acesta e păcatul."
Puteți să-mi explicați mai bine ce este păcatul?
Vă mulțumesc,
Sorin
Dragul meu Sorin,
Eu cred că deja nu mai ai nevoie de definiții ale păcatului, ci doar de o conștientizare mai atentă a experiențelor tale lăuntrice.
Când trăim „automat”, inconștient, trăim în păcat, adică fără Dumnezeu, fără o legătură conștientă cu El. Păcatul înseamnă despărțirea de Dumnezeu și e resimțit de om prin lipirea de ceea ce-i oferă simțurile și interpretările rațiunii sale despre acestea.
A trăi „fără de păcat”, cum cerem în rugăciune și dimineața și seara, înseamnă a fi prezent, conștient, în ceea ce fac și trăiesc. Această conștiență e diferită de la un nivel la altul al lăuntrului nostru. Când respirăm suntem conștienți și trăim o stare de recunoștință pentru asta. Când vorbim, suntem conștienți și responsabili pentru ce spunem și ce efect au cuvintele noastre în noi și în cei din jur. Și așa mai departe.
Eu cred că păcatele unei zile de om sunt, în general, roadele păcatului nesimțirii. A trăi automat, cum se „nimerește”, cum ne împing senzațiile și percepțiile, este un păcat de moarte pentru că suntem morți, somnambuli.
Ca urmare, pocăința de care avem nevoie urgent este să ne trezim, să cerem această trezire de la Dumnezeu prin rugăciune și să o practicăm toată ziua. Așa vom descoperi că păcatul cel mai frecvent este cel „fără știința”, adică trăirea fără a fi conștienți de noi înșine și de iubirea lui Dumnezeu și de darurile Lui făcute nouă. De exemplu, tu faci sport și, dacă te bucuri de asta și nu-ți amintești să te miri că poți să te miști, că-ți poți conduce trupul după cum voiești, că ești viu, și nici nu mulțumești pentru ele în acele clipe, ești în păcat. Iar dacă, mai mult, scopul pentru care faci sport este câștigarea de premii și performanțe împotriva altora și te mai și rogi pentru asta, păcatul a devenit patimă. Dar dacă ești conștient de darul lui Dumnezeu în fiecare mișcare a ta și faci din asta o rugăciune de recunoștință și o bucurie de a fi viu și frumos și te uimești și de tine și de ceilalți, inclusiv de partenerii de concurs, totul devine curat și binecuvântat!
Oare înțelegi ce spun?
Te rog, începe să fii atent la tine și să te arăți Domnului înlăuntrul tău în orice faci și trăiești. Vei fi astfel în legătură conștientă directă cu El și rugăciunea se va transforma în relație permanentă cu Domnul. Așa vei deveni conștient de tot ce te desparte de Dumnezeu și degrabă te vei întoarce prin pocăință și Spovedanie. Și cum puterile noastre sunt slabe, te vei întări prin Sfânta Împărtășanie și prin fapte bune după cum te va învăța și părintele duhovnic. Și apoi, ne vei învăța tu despre păcat și virtute! Nu glumesc!
Cu multă dragoste și rugăciune,
Maica Siluana