Sărut mâna, Maică,
A trecut atât de mult timp de când nu v-am mai scris, știu... Mi-ați fost cu toate astea mereu în gânduri și în inimă și în rugăciuni.
N-am să vă rețin cu multe vorbe, știu că vă scriu atât de mulți oameni care au nevoie de ajutor.
Voiam doar să vă spun că acum o lună, Luca s-a vindecat de anemia hemolitică autoimună. Doctorița noastră de familie nici acum nu și-a revenit din uimire :).
Eu știu că s-a vindecat numai din mila bunului Dumnezeu, pentru rugăciunile tuturor celor ce ne-au pomenit, pentru rugăciunile tuturor Sfinților cărora le-am spus durerea noastră.
Atâția doctori mi-au spus că boala lui era incurabilă, atâta timp analizele lui au ieșit prost, pentru ca, într-o zi, pur și simplu ele să iasă perfecte.
Eu nu știu cum altfel să mulțumesc celor care s-au rugat pentru noi, decât spunându-le că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și a făcut minune mare cu copilașul acesta și aducându-i în felul acesta în bucuria noastra, ca să guste și ei.
Așa că vă rog să le spuneți vestea și măicuțelor din obște.
Vă îmbrățișăm cu toată dragostea în Domnul și sărutăm dreapta, Măicuță.
Și îndrăznim să vă rugăm să ne pomeniți în continuare în rugăciuni, poate se va milostivi Domnul de noi și ne va vindeca și neputințele și suferințele sufletești.
Miruna și Luca