Măicuță, să vă povestesc ce minuni am mai trăit! Nu de alta, dar vreau să le scriu, să le pun undeva să le citesc și când cred că Dumnezeu nu face minuni să văd că eu, pe pielea mea, am trăit cât de minunat lucrează și ce blând!
Într-o noapte mă întorceam de la spovedanie. Și pe drum se înfiripa în mintea mea un desen. Am ajuns acasă și l-am pus pe hârtie. Nu lăsam nimic să pătrundă în mintea mea de rugăciunea: Doamne Iisuse, sau Împărate ceresc sau pur și simplu Doamne miluiește. Și am pus acolo părerea mea despre Doamne, frica mea că mă lasă singură la greu, că nu se bagă când sufăr și sunt rănită. Și acolo în desen l-am pus și pe Doamne. Și la final, când nu se mai adăuga nimic la desen simt o întrebare în inima mea: ”Asta sunt Eu?” Și mi-a venit așa de limpede răspunsul ”Nu, Doamne! Asta e doar imaginea mea despre Tine!” Și de atunci e așa cald în inima mea! Simt de parcă am dat la o parte imaginea și Îl las pe Domnul să intre. Căci de multe ori îmi vin gânduri; gânduri care mi-L înfățișează pe Doamne exact ca în desenul meu, însă acum știu că nu e Doamne în gândul acela!
Și, așa cum mi-a zis apoi Părintele, nici nu mă chinui să înlocuiesc cu ceva. Am nevoie doar să știu că privirea mea e îndreptată spre El. Dacă nu reușesc să deslușesc nimic nu contează, eu știu că EL e acolo! Și viața mea de atunci e o bucurie!

Mulțumesc pentru toate!
Sărut mâna!
Hristos a înviat!
CV