Sărut mâna, Maica mea.
Încă mai am de învățat despre ce înseamnă să respect libertatea celuilalt în ceea ce privește felul în care se simte acesta. Tocmai răspunsesem la Al-Anon la întrebarea dacă ”accept că ceilalți au alte nevoi față de mine?” (Încă o dată dau slavă lui Dumnezeu că am primit astfel de instrumente). Am realizat că nu prea accept că ceilalți au alte nevoi față de mine. Că cineva poate să aibă nevoie să fie trist ori respins ori mai știu eu cum și să mă fac, fără să vreau, instrumentul prin care-și împlinește acea nevoie, în vreme ce eu să vreau să nu fi avut nevoia asta și să încerc să i-o schimb, neacceptându-i tristețea, căderea, îmbufnarea.
Sunt mereu uimită când văd că Domnul lucrează în alt fel decât îmi închipui eu. Am încă de lucrat la capitolul discernere în ceea ce privește sentimentele și stările mele și sentimentele și stările celuilalt.
Cu drag și recunoștință,
Cr
Copila mea dragă
Iată încă un pas pe Cale!
Ce minunat ai sesizat și ce responsabil te raportezi la descoperire.
Da, instrumentele despre care vorbești ne sunt foarte necesare pentru a ne descoperi pe noi, pentru a deveni conștienți că relațiile noastre nu sunt între „mine și tine”, ci între „reprezentările minții mele și reprezentările minții tale” sau între „hărțile noastre mintale”! De aici toată durerea și tragedia relațiilor noastre, de la cele „bune” până la cele „rele”! De aceea S-a făcut Dumnezeu Fiul Om ca să ne scoată din acest iad. Că iadul este o stare sufletească zidită pe gânduri, imagini și reprezentări pe care le considerăm adevărate și pentru care suntem gata să ne dăm viața sau să luăm viața fratelui!
Vindecare vine numai și numai de la Dumnezeu, prin Mântuitorul și în felul în care a rânduit El asta în Biserica Lui. Orice altă cale sau instrument poate aduce o ameliorare dar, de multe ori, tocmai „ameliorarea” devine un și mai mare pericol, acela de a ne înșela că ne putem vindeca pe noi și relațiile noastre altfel decât ne învață și ne dă putere Dumnezeu.
Nu voi obosi repetând: omul de astăzi, consumator robit nu doar patimilor, ci și ofertelor de împlinire a dorințelor pătimașe din ce în ce mai sofisticate, are nevoie de ajutorul și instrumentele științei omenești pentru a deveni conștient de profunzimea bolii sale, a căderii sale și pentru a descoperi și dovedi științific imposibilitatea vindecării după care tânjește inima lui.
Iată de ce e important să fim prezenți în frământările omului contemporan cu credința noastră și cu „instrumentele” pe care El ni le dăruiește cu atâta generozitate în Sfânta lui Biserică.
Mulțumesc pentru felul în care faci asta
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana