Mintea noastră are două puteri: una activă și una pasivă. Cu cea activă, logosul sau rațiunea (dianoia), folosind percepțiile simțurilor și datele depozitate în memoria cognitivă și afectivă,  gândește și analizează, sintetizează și înțelege rațional și chiar intuiește înțelesuri și sensuri. Ca să facă asta în mod sănătos are nevoie să însoțească toate lucrările cu cea a atenției. 
Puterea pasivă, numită de unii părinți duhul omului și de alții nous, primește și îndură lucrări al căror izvor nu se află în mintea omului fiind zidită de Dumnezeu pentru unirea prin har cu El. Lucrarea duhului omului este să se ilumineze și să se îndumnezeiască, să-L simtă și să-L vadă pe Dumnezeu. Căderea Protopărinților a însemnat despărțirea minții omului de Dumnezeu și parazitarea duhului său cu gândurile și sugestiile diavolului. De atunci mintea noastră, în duhul ei, e bolnavă și suferă, pătimește gânduri și imagini de la vrăjmașul și de la lumea aflată sub stăpânirea lui.  Ca să ne vindecăm avem nevoie de Dumnezeu, de prezența și lucrarea Lui în noi, prin harul său. Această prezență o dobândim prin credința curată și prin lucrarea poruncilor conlucrând cu harul pe care îl primim în Biserică prin Sfintele Taine și prin rugăciune. Pe măsură ce i se vindecă această putere a minții - identificată de Sfinții Părinți cu inima sau cu mintea unită cu inima, sau mintea-duh, sau mintea-inimă - omul trece de la vârsta duhovnicească a curățirii la cea a iluminării. Apoi, pentru cei ce trăiesc deplin Taina Crucii și Învierii Domnului, lepădându-se de ei înșiși și urmând Lui, urmează vârsta îndumnezeirii.
Dacă citești cu atenție și rugăciune ce-ți scriu acum, poți descoperi singură cauza fenomenului despre care scrii.  Așa vei putea să vezi ce greșeli ai făcut și să pui început bun lucrării tale. Poate că ai spus rugăciunea Lui Iisus cu altă intenție decât cea potrivită vârstei tale duhovnicești. La vremea curățirii ea ne e de folos ca să luptăm împotriva patimilor, ca să ne lepădăm de dorințele noastre egoiste și să învățăm să ascultăm de Dumnezeu în Biserica Lui prin cei rânduiți de El pentru creșterea noastră. 
E important să fim atenți la faptul că noi nu gândim mult, ci mai mult suntem gândiți de gândurile noastre. Ăsta e semnul lipsei de sănătate a minții de care dorește Domnul să ne vindece. Doar să voim și noi să ne lepădăm de noi, de dreptatea noastră, de poftele noastre, cu harul Lui.
Apoi, e important ca la Rugăciune să nu primim niciun fel de gând, nici rău și nici bun. 
Cu rugăciune și încredere,
Maica Siluana