Scrisoarea ta către Dumnezeu m-a cutremurat. Aș vrea să te conving că viața este frumoasă, merită trăită și mai ales că Dumnezeu este tot timpul lângă noi, suferă cu noi. Te rog du-te la biserică, la spovedanie, la împărtășit și ai RĂBDARE! Domnul nu te va lăsa, eu am primit de mii de ori mai mult decât am cerut, lasă-te în VOIA DOMNULUI! EL te va călăuzi pe calea bucuriei, nu aștepta o schimbare spectaculară, binele,bucuria vor veni în viața ta încetișor... Dumnezeu să te ocrotească,să-ți dea Harul său în suflețelul tău rănit.
Și eu am simțit această durere, timp de ani de zile, urlam de durere, urlam la Dumnezeu: DE CE EU? Apoi am început să merg la biserică, să mă spovedesc, să mă împărtășesc cu trupul și sângele LUI, să particip la Sfânta Liturghie duminica, la Sfântul Maslu vinerea, la Moliftele Sf. Vasile, mă rugam Domnului să-mi arate calea pe care vrea EL să merg, să mă întărească și mai ales să-mi dea LINIȘTE SUFLETEASCĂ. Am început să mă ridic puțin câte puțin, să cad... iar să mă ridic... Încet,încet vedeam că viața mea începea să aibă un sens, Domnul mă ținea de mână în tăcere, mă sprijinea, chiar dacă nu-mi vorbea îi simțeam Prezența atât în căderi cât și în ridicări, acum am doi copii, un soț pe care îi iubesc și ei mă iubesc din toată inima, o viață pe care nu am crezut niciodată că o voi trăi, te rog nu deznădăjdui! Te strâng cu multă dragoste în inima mea și mă voi ruga pentru tine, să-ți dea Domnul putere, curaj și RĂBDARE în suferința ta! CREDE CĂ NU EȘTI SINGURĂ!
Doina