Îmi pare rău, acum mi se pare că nu prea cred în totalitate ce am spus în mesajul acela... Cel puțin ce reiese din titlul pe care l-ați postat... Aveți dreptate. Strig ca neghioaba la Un Nevinovat... până la urmă (acum mi se pare necurat parcă, să-I scriu numele, știind că ne gândim la Același lucru, poate...). Dar uneori nu prea îmi vine să cred că eu cred în El. Sau poate îmi convine să simt așa, de fapt. Fug de responsabilitatea care vine din asumarea a ceea ce cred, până la capăt.
Eu nu am fost abuzată precum acei copii. Cel puțin nu sexual - fizic. Psihic, mă regăsesc cam prin toate tipurile de abuz - adică în toate, chiar și în cele care nu s-au descoperit încă... Mă enervează că îmi plâng de milă, și mai mult analizez, decât să fac ceva concret. Cred că o să-mi fac un poster cu răspunsul pe care mi l-ați dat, și pentru care vă mulțumesc. Un poster de care să atașez ceva sonor, care să se declanșeze de câte ori mă îndepărtez de tendința de a lua totuși inițiativa, și să fac ceva pentru mine. Ceva pe termen lung adică...
Ați încercat să mă ajutați și acum ceva timp, dar nu prea am înțeles ce voiați de la mine, cred. Sau era aceeași chestie - fugeam de responsabilitate. Nu ține prea mult avântul meu mai niciodată...
Aș vrea să știu să primesc ajutor... Să nu (mă) mai mint.
Mulțumesc...încă o dată...
Un copil neînțelegător
P. S. La un moment dat i-ați mulțumit unui copil că nu l-a învinuit pe Dumnezeu pentru tot ce i s-a întâmplat. Mi-aș dori să știu cum reușește...