Orice încercare e o lecție pentru mine și nimic din ce mi s-a întâmplat nu a lăsat ca urmă decât ceva de învățătură! Singura urmă e rana pe care mi-am creat-o singură consumându-mă și punând prea mult suflet pentru persoane care nu meritau!
Am început deja să nu mai dau importanță și să gândesc de două ori înainte. Cu siguranță nu voi rămâne la aceeași concepție când Domnul mă luminează prin oameni; învăț din defectele sau calitățile lor. Sunt un copil pe care Domnul îl crește, totul e la voia Lui și nimic nu e întâmplător!
Slavă Lui căci astfel mă face mai înțeleaptă!
Dumnezeu să vă ocrotească!
Amin.
G
Draga mea Copilă,
Da, învățăm mereu și totuși, mereu cădem... Mereu făgăduim că vom ține minte și de fiecare dată suntem convinși că persoana din fața noastră „nici nu se compară cu cei dinainte” ca apoi...
E uluitor cum ne simțim atrași mereu de persoane „care nu merită”...
Ce e asta?
E un semn clar și strigător la conștiință că ceva nu e în regulă cu noi înșine. Că avem un fel de a fi care caută și provoacă astfel de suferințe din motive pe care numai subconștientul nostru le știe. E singurul lui mod de a ne atrage atenția că avem undeva în adânc o rană pe care nu am vindecat-o, ceva ce nu am acceptat, ceva ce nu am iertat, ceva ce ne-am făcut că am uitat...
Să mai căutăm acolo, copil drag, cu Domnul, și să ne vindecăm iertând și binecuvântând și trăindu-ne acele dureri și spaime și furii cu El și totul se va schimba.
Cu drag și prețuire,
Maica Siluana