Da, e greu și dureros ce trăiești acum, dar să știi că e cumplit numai dacă te identifici cu această pierdere. Tu încă exiști și, ca urmare, poți să cauți ce ai pierdut. Sau poți să-ți dai seama că nu ai avut ce crezi că ai pierdut. De exemplu, când cineva spune că a pierdut iubirea pentru cineva, de fapt nu iubea acea persoană, ci starea sufletească pe care o trăia în prezența acelei persoane. Așadar, dacă ți-ai pierdut credința în urma unor trăiri negative provocate de neîmplinirea unor dorințe, e bine pentru că nu era o credință adevărată, ci una aservită unor plăceri sau dorințe trecătoare. Acum ai ocazia să te privești cu onestitate, să vezi cărei nevoi sufletești slujește credința și apoi să vorbești cu Domnul, să te arăți Lui în adâncul acela de taină al tău și să-I ceri credința cea adevărată. Știi, până și Ucenicii Lui I-au cerut să le sporească credința. Momentele de îndoială și de spaimă sunt ocazii de întețire a rugăciunii și de creștere duhovnicească.
În nădejdea că îți vei reveni degrabă și mulțumindu-ți pentru încredere, mă rog pentru tine cu drag,
Maica Siluana