Am și eu o problemă, dragă măicuță. Problema mea este că am o înclinație pentru băieți și aș vrea să știu dacă pot să mă scap de această problemă. Acum problema este și mai mare, părintii mei au aflat de acest lucru și nu sunt foarte înțelegători cu mine... nu prea acceptă acest lucru.
Întrebarea este dacă pot să mă scap de aceste înclinații, dacă pot să am o viață normală. Am încercat să nu mai fiu așa dar nu reușesc nicicum.
O altă întrebare este ”așa sunt eu”? Așa m-am născut? De ce nu pot să am o viață normală?
Maică dragă, dacă o să poți să mă ajuți sau să îmi dai câteva sfaturi.
Îți doresc multă sănătate și putere de a răspunde la mesajele tuturor.
Cu drag, Cn
Dragul meu Copil
Îți mulțumesc mult pentru încredere și să ne rugăm amândoi ca Domnul să ne lumineze pe amândoi: pe mine ca să te pot ajuta și pe tine ca să poți primi și folosi ajutorul.
Aș fi vrut să-ți răspund direct, dar n-am reușit. Primesc mereu mesaj că adresa ta nu există. Așa că o să-ți răspund pe site, dar îți voi modifica puțin mesajul pentru a păstra în taină identitatea părinților tăi care și așa suferă acum datorită șocului emoțional al conștientizării unei realități pe care cred că au negat-o multă vreme. Spun asta pentru că ar fi fost imposibil, pentru niște părinți iubitori, atenți și onești să nu vadă semnele suferinței, „secretului” tău care durează de ceva vreme. Or, puterile ascunse care i-au împiedicat să vadă asta sunt chiar puterile care au contribuit, prin ei, la anormalitatea ta. Într-o familie normală nu apar comportamente anormale la copii. Copiii fac văzute cele ascunse ale părinților sau ale celor de la care au primit modele existențiale, adică moduri de comportament și atitudine pe care copilul le dobândește în prima perioadă a vieții, cea de dinainte de a învăța să vorbească și să gândească în cuvinte.
Așadar, dacă trupul tău este normal din punct de vedere anatomic și prin el ești fără ambiguitate băiat, asta înseamnă că nu ești „anormal” prin naștere. Ca gen ești băiat și ești capabil să trăiești o viață normală de bărbat.
Ca urmare, avem nevoie să căutăm cauzele suferinței tale în perioada și climatul de după naștere. Și asta nu ca să găsim vinovați și să-i pedepsim, ci pentru a afla rădăcina anormalității și a o oferi lui Dumnezeu, Singurul Care ne vindecă și ne dăruiește Viața cea adevărată după care însetează inima omului. Aflând cauzele vei învăța să ieși din determinismul lor care este doar psihologic. „Legea” care te obligă să „fii așa” și de care ai încercat prin voință să scapi, este scrisă de lumea aceasta robită de cel viclean, în capul tău, în psihismul tău, prin evenimentele vieții tale. Ea poate fi ștearsă, desființată, numai de lucrarea vindecătoare a lui Dumnezeu, de „legea Duhului” care ne face liberi. Și Acest Duh, Acest Dumnezeu este viu și lucrător, acum și aici, în Sfânta Lui Biserică. Acum aveți nevoie, și tu și părinții tăi, de pocăință și de reașezarea vieții pe făgașul ei pentru a dobândi înțelegerea, dragoste și răbdarea care v-au lipsit. Vorbește cu părinții tăi despre asta, citește-le ce am scris aici și roagă-i să aibă răbdare cu tine și să-și cerceteze sufletul pentru a afla și îndrepta contribuția lor, activă sau pasivă (prin neglijență) la suferința ta.
Dacă vrei să faci și tu seminarul nostru on line „Să ne vindecăm iertând” o să ai folos și ajutor concret, de la Însuși Dumnezeu Care va lucra cu tine pas cu pas și te va lumina ce și cum să faci mai departe pentru a trăi o viață normală pentru că „viața normală” este viața Lui. Orice altă formă de viață, Copil drag, este anormală, bolnavă și, de multe ori, gata moartă!
Cu rugăciune și încredere,
Maica Siluana