Măicuța mea dragă, dragă!
Știu că nu aveți timp să citiți acum, dar tot vă scriu!
Eu în ultima vreme am cam făcut crize de isterie, dar nu sunt singura și Dumnezeul pe care Îl chinui cu prostiile mele mă iubește și mă ajută mult, mult!!!
Nu vă spun ce prostii am făcut, că i le-am spus deja lui Doamne și ne-am împăcat.
M-am dat eu mare că Îl iubesc pe Doamne, dar tot El mă iubește mai mult!
Măicuță, eu mă mir și mă tot mir și nu mai scap de atâta mirare! Eram atât de nefericită și cu toate astea Îi spuneam lui Doamne că e așa de frumoasă viața mea!!! Știți când e urâtă viața mea? Când fac grevă și nu mai ascult de Doamne. Atunci e cumplit de urâtă! Când nu mai caut Împărăția, ci cai verzi pe pereți, atunci e claustrofobică lumea, trupul, căsnicia... tot.
Doamne ajută!
Vă iubesc mult, mult.
Un copil care a aflat că Dumnezeu îl iubeste tare, tare, tare,
C. V.
Și asta e rugăciune, Copila mea!
Crizele de isterie sunt tot trucuri pe care le învață omul când e departe de Dumnezeu ca să atragă atenția celor din jur și lumii întregi șii chiar Domnului câtă durere îndură. Și îndură! Doar că nu știe sau nu vrea să facă din acea durere o naștere.
Tu știi, dar locul din tine care se „delecta” cu această durere ca plăcere de a fi victimă, încă nu s-a cicatrizat! Și e nevoie de timp și de tot ce faci tu în acest timp! Important este să insiști în continuare ca să nu dai mai multă atenție crizelor decât Lui!
Curaj!
Cu dragoste și prețuire și binecuvântare,
Maica Siluana