Jertfa pe care o face omul rugându-se cu această rugăciune este o cale scurtă și aducătoare de mari bucurii, mai ales când ne dăm seama că tot ce pătimim de la vrăjmași nu este decât propria noastră răutate negată, uitată sau nelucrată datorită unor condiții favorabile...
Dacă n-ar fi cei ce ne fac rău, sau dacă am continua să-i acuzăm și să ne scuzăm „până în sfârșit” fără să vedem partea noastră, am muri fără să ne cunoaștem propria răutate, fără s-o putem oferi Multmilostivului Dumnezeu spre vindecare și, ca urmare, Înfricoșata Judecată ar deveni, în loc de Trecere la Viața cea veșnică, cea de a două și fără de sfârșit moarte. De ce? Pentru că Viața este Dumnezeu și Singur Dumnezeu este Bun și fără El în noi și noi în El, dorul nostru de a fi buni nu s-ar potoli, ci ar deveni chin veșnic... Să nu fie, Doamne, pentru nici un suflet!
Mulțumesc mult, Kati drag!
Cu rugăciune și binecuvântare,
maica ta Siluana