Măicuța mea!
Azi, după obișnuita mea prezență la biserică, am venit acasă și am meditat, ca de obicei...
”Nu te teme! Crede numai” mi-a spus Mântuitorul,  derulându-mi în fața ochilor toată viata Lui. M'am tot gândit,  oare de ce îmi arată Dumnezeu tot ce știu deja despre El? A fost ciudat, așa, ca un joc de lumini. Acu' arăta cum Este El, acu' arăta cum sunt eu... Și tot așa a ținut-o multă vreme, până într-un moment în care era să leșin...
Seminarul... O sesiune în care sunt îndemnată să scriu ce fel de tertipuri foloseam în copilărie pentru a mă face acceptată și plăcută de cei din jurul meu... Tertipuri... Măști... Manipulare... Teatru... Erou... Acum Azi... Tertipuri... Măști...Manipulare... Teatru... Victima... Iisus Hristos... Viața Lui!
Doamne, ce-mi faci din nou? Ce făcea El? Ce fac eu?
El, Mântuitorul, ne dă indicații clare ce să facem și cum să fim. De atâția ani sunt lângă El și am văzut atâtea, numai ce era mai vizibil n'am văzut și mi-a demonstrat azi, că făceam exact opusul a ceea ce trebuia să fac!
Copilăria mea m-a determinat să țin la mecanismele mele de apărare ca la viața mea, acestea devenind chiar viața mea de la un moment dat și până azi. Eu nu-mi trăiam viața mea reală, ci trăiam viața mea închipuită din copilărie! Scenariile, măștile, rolurile mi s-au impregnat în carne, în sânge, în celule și n-am mai putut renunța la ele! Jucam rolul victimei, care, la urmă învinge toți ”balaurii” și iese triumfătoare, dar nu știam, azi am aflat, că nicio victorie a mea nu a fost dreaptă.
Am crezut că sunt un actor desăvârșit, dar n-am fost altceva decât un prestidigitator (iluzionist) amator... Îmi făceam ”numărul” chiar și în somn, chiar și când nu aveam spectatori!
La un moment dat, am ajuns la concluzia că oamenii nu mai merită ”demonstrațiile” mele, așa că i-am eliminat pe rând și mi-am găsit alt spectator, alt admirator: pe Dumnezeu! Am considerat, că El Este Singurul Care nu va încerca să mă încurce în ”acrobațiile” mele atât de prețioase!
O, Măicuță! Chiar m-a urmărit cu toată atenția, m-a lăsat să-mi fac toate mofturile copilărești, ba chiar m-a aplaudat uneori, dar cu toată Iubirea, Mila și Îngăduința Sa, a considerat, că ar fi cazul să termin cu această minciună, care am considerat că este viața mea!
La un moment dat, Domnul meu și Dumnezeul meu a strigat: ”Siluana! Unde ești? Vino cu Seminarul la acest copil al Meu!” 
Ce a însemnat Seminarul acesta pentru mine, pentru dumneavoastră Măicuță și pentru Dumnezeu?
Imaginați-vă un copil, care strânge la piept din toate puterile lui viața-mecanismele lui ca pe o comoară... Dumnezeu S-a așezat în toată splendoarea Lui în fața mea și a început cu tandrețe să ”negocieze” cu mine.
La început, mi-a cerut să Îi dau neștiința mea, iar în schimb mi-a dat Înțelepciunea Sa.
Mi-a cerut neputința mea și mi-a dat în schimb Puterea Sa.
Mi-a cerut durerea mea, dându-mi în schimb vindecarea Sa.
Mi-a cerut sufletul  meu și mi-a dat în schimb Duhul Lui.
Mi-a cerut dorul meu și mi-a dat în schimb Mângâierea Sa.
Mi-a cerut singurătatea mea, în schimb am primit compania Sa.
Mi-a cerut minciuna mea și mi-a dat în schimb Adevărul Său!
Mi-a cerut mizeria și am primit în schimb Curăția Sa.
Mi-a cerut uscăciunea mea și mi-a dat în schimb Apa Sa.
Mi-a cerut mândria mea și mi-a dat în schimb smerenia Sa.
Mi-a cerut ura mea și mi-a dat în schimb Iertarea Sa!
Mi-a cerut mânia mea și am primit în schimb blândețea și răbdarea Sa.
Mi-a cerut împietrirea mea și mi-a dat în schimb Mila Sa!
Mi-a cerut neliniștea mea și mi-a dat în schimb Pacea Sa.
Mi-a cerut sărăcia mea și mi-a dat în schimb bogăția Sa.
Mi-a cerut urâțenia mea și mi-a dat în schimb frumusețea Sa.
Mi-a cerut pe tatăl meu și pe mama mea și mi-a dat în schimb pe Tatăl Său și pe Mama Sa!
Mi-a cerut orbirea mea și mi-a dat în schimb vederea Sa.
Mi-a cerut frica mea și mi-a dat în schimb curajul Său.
Mi-a cerut nefericirea mea, iar El mi-a dat Bucuria Sa.
Mi-a cerut moartea mea, iar El mi-a dat Învierea Sa!
Mi-a cerut viața mea, iar El mi-a dat în schimb VIAȚA SA!
Da, așa a fost și nu I-a luat decât aproape cinci ani să mă convingă să renunț la tot ce era al meu, ca să pot primi în schimb totul de la El, de la Dumnezeu!
La fel ca mine, mulți oameni își strâng la piept cu toată puterea lor mecanismele proprii, crezând și ei, că e viața lor și nelăsând pe nimeni să se apropie de ei, ca nu cumva să fie deposedați de comoara lor.
Da, e posibil ca oamenii să ne lase fără nimic, cu un imens gol în noi, dar Dumnezeu poate umple toate golurile cu El Însuși, numai să ne dorim asta.
Vă îmbrățișez cu drag, VĂ SĂRUT MÂNUCĂLE FRÂNTE și VĂ IUBESC MULT MĂICUȚA MEA DE DUMNEZEU BINECUVÂNTATĂ! Cu mult respect și recunoștință, al dumneavoastră copil: Kati