Măicuța mea !
„S-a lăsat noaptea liniștită, doarme orașul,
Dormi și tu, copilul meu frumos,
Apleacă-ți capul în brațele tatălui tău,
Dormi, copilul meu frumos...
Dormi și visează povești cu îngeri,
Ascultă-ți al inimii glas,
În timp ce tu umbli în lumea de îngeri,
Tatăl tău te va veghea....”
Acesta era un cântec, pe care ni-l cânta tatăl meu de fiecare dată când lua chitara în mână și acest lucru se întâmpla foarte, foarte des. După ce l-au operat și la trezire s-a văzut mutilat, a amuțit și șase luni n-a mai putut vorbi... În noaptea de Revelion, a plâns mult, a făcut semn să i se aducă chitara, ne-a mai cântat totuși doar acest cântec și a murit...
O, Măicuță! Aproape patruzeci de ani mi-am judecat părinții și de treizeci și patru de ani nu l-am lăsat pe tatăl meu să se odihnească, negăsindu-mi astfel nici eu odihna!
Tot comportamentul lui sever și aspru n-a făcut altceva ,decât să mă întărească mai mult și mai mult, iar comportamentul slab al mamei mele la fel! Din miliardele de învățături pe care le-am tras din comportamentul lor, doar două lucruri au avut efect negativ asupra mea, dar și de acestea am scăpat pe parcurs...
N-am să las acum întrebările de genul: „cum am putut?” sau: „cum a fost posibil să-i judec în halul acesta? Să mă copleșească, pentru că răspunsul e simplu: am putut, acest lucru l-am făcut cu cea mai mare ușurință!
Sărmanul meu tată! L-am ținut în iad peste treizeci de ani cu neiertarea mea! Acum e timpul să îl iert și mai ales să țin acel doliu pe care nu l-am ținut niciodată! Voi avea de lucru de-acum. Trebuie să mă căiesc și să mă rog lui Dumnezeu să ne ierte și să-i ducă sufletul acolo, în Țara Lui și a îngerilor!
Iar despre mama mea, ce pot să spun? Încă nu a luat-o Dumnezeu de lângă noi, așa că am timp să îmi repar greșelile față de ea. O iert că a fost slabă, ca o femeie, ca mine, de exemplu!
O, Măicuță! Dacă până acum m-am tot plâns de dureri, parcă asta de-acum pentru părinții mei le întrece pe toate! Vreau să știe toată lumea, că părintii mei, Iosif și Maria, sunt cei mai frumoși și minunați părinți din lume!
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească pe tatăl meu, și să-i dea multă sănătate și pace frumoasei și slăbuței mele mame! Îi iert acum și pe fratele meu Alexandru și pe surorile mele Marta și Maria , pentru că au făcut din mine un mic Iosif. Ce coincidență, nu vi se pare? LE MULȚUMESC DIN SUFLET ȘI ÎI IUBESC NESPUS DE MULT!
Vă îmbrățișez cu drag, VĂ SĂRUT MĂNUCĂLE FRÂNTE și VĂ IUBESC MULT, MĂICUȚA MEA DE DUMNEZEU BINECUVÂNTATĂ!
Cu toată recunoștința din lume, al dumneavoastră, al părinților mei și al lui Dumnezeu copil,
Kati
Kati drag,
Mare sărbătoare a inimii este pentru mine mesajul tău. Iată cum lucrează Dumnezeu! Ce minunat drum ai făcut: de la negare, la furie, prin acceptare și binecuvântare, iată-ne la iertare și împăcare. De acum evenimentele vieții tele nu vor mai fi deformate de tiparele durerii netrăite cu Domnul din „povestea” ta!
Adevărul ne face liberi!
Mereu mai liberi!
Iar semnul prezenței Lui este bucuria și în doliu, pacea și în necazuri, nădejdea și în părutele situații fără ieșire și, mai ales, în capacitatea de a fi prezenți, de a-I spune „Da” în orice loc și în orice clipă a vieții!
Te îmbrățișez cu dragoste și recunoștință,
Maica ta Siluana