Hm, am tot văzut scrisori pentru părinți pe site, dar mi-e greu să scriu una... ar fi prea multe de scris...
Draga tati,
Oarecum noi ne-am despărțit, acu doi ani, când am venit la mormântul tău. Îți amintești? Nu am vrut să îmi iau rămas bun când erai în sicriu, în capelă. Mă uitam ca la un ciudat la frate-meu că a făcut-o. M-a invitat și pe mine, dar mi-era frică de tine. Era rece trupul tău, era galben și mă îngrozea. Tati... oare ce înseamnă cuvântul ăsta? Vasi, soțul meu, m-a învățat să zic tătic... așa îi spune el tatălui lui. Eu știu că îți spuneam tati... dar nu mai are sens cuvântul. Ce bine se simțea mânuța mea într-a ta! Nu îmi amintesc când te strigam... știi de câte ori te-am văzut pe stradă după ce ai murit? Îmi venea să alerg după fiecare bărbat îmbrăcat cu geacă la fel ca a ta și să strig Tati!!!! Îmi aminteam apoi că nu poți fi tu, tu ai ales băutura și țigările. Mi-e ciudă pe tine. Deși știu că m-ai iubit.
Ce urâte erau certurile cu mami. De ce vă certați? N-am înțeles niciodată de ce o urai. Sau nu o urai? N-am înțeles niciodată de ce aveai nevoie de băutură? De ce mă opreai mereu la crâșmă. Ce simțeai știind că mânzul tău te așteaptă afară, că îi e rușine... știai că mi-e rușine?? Urăsc faptul că nu îmi amintesc de tine. Nu îmi amintesc ce discutam când mergeam la plajă... știu că mi-ai zis odată că tu stai spre stradă că dacă dă vreo mașină să te calce pe tine nu pe mine. Și mi-era frică... nu vroiam să mori!
Știi, mi-a povestit mami că sufereai pentru că nu te vizitam când erai bolnav. Mi-era frică tati să intru la tine în cameră. Erai așa slab, și galben, și ofticos... nu semănai deloc cu tati meu, cu bărbatul ăla puternic (probabil în mintea mea de copil) care se juca cu mine. Da... tu te jucai cu mine. Intrai cu mine în apă, mă trăgeai cu săniuța, mă învățai să fac gimnastică și mă încurajai. Îți amintești cum stăteam împreună și ne uitam la fotbal? Mi-era drag, deși erai beat și uneori stăteam cu tine din frică să nu faci ceva rău.
Ce străin îmi ești acum! Știi, înainte de nuntă am plâns mult. Îl vroiam și eu pe tati lângă mine. Și m-am supărat pe socru-meu că vroia să îți ia locul. Nimeni nu îți va lua locul! Nimeni! E destul loc în inima mea să încapă și alții. Te iubesc, ți-am zis? Te iubesc mult de tot! Și îți mulțumesc din tot suflețelul meu pentru iubirea ta! Eu pe tine te-am iertat. Nu știu de ce. Mi-e mai greu să o iert pe mami. Off, uneori îmi doream să fi murit ea nu tu. Măcar tu știam că mă iubești. De iubirea ei m-am îndoit mereu. Ai fost jalnic ca soț. Fără supărare, dar nu i-ai fost aproape mamei. Trebuia să o iubești. Nu știu de ce nu ai făcut-o.
Știi că m-am măritat? Da, am un soțior care mă iubește și pe care îl iubesc tare mult. Oare ce-ai fi zis de el? Să te rogi pentru noi la Doamne! Nu știu pe unde ești acum, dar știu că Doamne o să te asculte. Știi de ce? Pentru că mă iubești. Știu asta. Iartă-mă, dar eu nu mă prea știu ruga pentru morți. Însă Dumnezeu cu siguranță știe că și tu ai contribuit la întoarcerea mea... căci mi-ai insuflat bucuria Învierii! Da, atunci, când mă luai de mânuță și mergeam la Înviere! Noi doi. Și veneai cu lumânarea până acasă... și mă învățai să o țin aprinsă... da tati, a rămas aprinsă! Și acum arde mult mai puternic. Mulțumesc!!! Te-aș îmbrățișa, așa, ca un copil mare: cu recunoștință, și dragoste, cu înțelegere și drag.
Credeam că vor ieși reproșuri, dar nu pot să îți reproșez. Poate te-am iertat pentru că ai murit. Dar mai degrabă te-am iertat pentru că ai iubit. Așa, cum ai putut și știut, dar mânzul ți-a simțit iubirea. Vreau să ne vedem în Rai, să îi spun lui Doamne că ești tati meu! Mă iubește mult!
Am să încerc să mă rog mai mult pentru tine. La revedere, tati!

Măicuță, ce greu e! E așa ștearsă amintirea lui! Mami o face vie. Ea și-l amintește bine. Eu îl simt în sânge. Da, în sânge simt legătura cu el, simt moștenirea pe care mi-a lăsat-o. Doamne, odihnește-l pe tati meu, și iartă-l! 
Vă îmbrățișez Măicuța mea
CV