Maică dragă, vreau să vă întreb ceva. Dacă mă uit la vreun videoclip, ascult o muzică, îmi mângâi cu tot dragul cățelușul, mănânc o bucată de ciocolată, și asta mă apucă când sunt mai surescitată cu învățatul și vreau să mai fac și altceva, înseamnă că făcând respectivul gest, l-am înlocuit cu rugăciunea?
Există momente de revelații și luciditate maxime, când mă simt efectiv în brațele Domnului și alte momente, când intru din nou în ceața codependenței, nu mai am mintea în inimă, mă simt mândră, și mă zgândără lamentațiile și prostia. Maică, întrebarea mea se referă (deci îmi vine să fac așa) la starea din momentele astea pe care vi le-am descris ultimele. Undeva, în adânc, știu că Domnul n-a plecat dar că mă lasă un pic... Că așa vrea El sau am greșit eu undeva, n-am păstrat veghea, și am alungat Duhul Sfânt?
Vă rog să îmi răspundeți.
Vă îmbrățișez cu drag,
Ioana
Draga mea Ioana
De răspuns, îți răspund cu drag, chiar dacă am cam întârziat, dar nu la întrebările pe care mi le pui. Tu, Ioana mea, ai nevoie să lucrezi la vindecarea ta fugind de prea multe cuvinte. Știi, unul din felurile în care se manifestă codependența este nevoia de a vorbi și o nepotolită sete de a ști. Dar e ceva pătimaș, pentru că asta nu ne ajută să cunoaștem. A cunoaște înseamnă a te naște împreună cu ceea ce cunoști, a trăi acea realitate. Dacă vom trăi toate cu Domnul, El Însuși ne va învăța și ne va răspunde la toate! Am încredere că vei vedea asta de îndată ce vei lucra, efectiv, și cu regularitate un program, o rânduială de vindecare.
Cu drag și înțelegere
Maica Siluana