Cum putem lupta cu gândurile de la diavoli? Dracii aud ce gândim?

Maica Siluana: Când facem păcat, da, când vorbim în deșert, da... diavolul nu aude gândurile acoperite de rugăciune. Când vorbim cu părintele duhovnic în Taina Spovedaniei nu aude, de aceea nu trebuie să spunem ce vorbim la Spovedanie. Părintele mi-a zis să fac câte 40 de închinăciuni pe zi. 40? Eu făceam câte 400... Și să vezi că nu poate să le facă nici pe alea 40. De ce? Că dracul zice: 40 ți-a zis? Nu te las să faci nici una. Și ba se sparge o țeavă la baie, ba te sună Ionel, ba e un film frumos la televizor. Noi oamenii avem ceva în adâncul nostru care se numește duh. Duhul nostru e comun. Toți oamenii avem un singur duh. Se individualizează trupul și partea psiho-somatică și suntem uniți între noi ca nodurile unei pânze, spune părintele Stăniloae. Suntem una, dar fiecare reprezentăm un nod. Însă mintea noastră, duhul nostru, e pânza, și când vom ieși din timp noi vom avea acces la toată această minte. Ea este în eon, dincolo de timp. Acolo sunt și îngerii. Omul este inelul de legatură dintre lumea văzută și cea nevăzută. În lumea nevăzută sunt și diavolii – îngerii căzuți – și îngerii buni, și noi, mintea noastră. Memoria noastră și gândirea noastră sunt acolo. Aici în timp sunt rațiunea, atenția, analiza, aceste puteri ale minții de care avem nevoie să ne orientăm în timp. Gândirea e dincolo de timp. Noi și zicem: mi-a venit un gând. Înseamnă că vine de undeva. Mi-a trăsnit prin cap un gând... Când te-o trăsni prin cap e de la diavol. Că spune Mântuitorul că l-a văzut pe Lucifer cum a căzut din Rai ca un fulger. Gândurile acestea sunt cele care vin așa ca un fulger, că rămâi cu gura căscată, nu au nicio legătură cu contextul. Și încet, încet aflăm, așa prin discernământ, care sunt gândurile de la diavol. Și pur și simplu nu le luăm în seamă, nu facem ce ne sugerează. Le zicem și noi: uite, nu fac! Și râdem. Eu mergeam odată pe stradă, acum câțiva ani, nu când eram o năstrușnică de adolescentă, și mi-a venit un gând: ce-ar fi să le pun piedică oamenilor care trec pe lângă mine și să îi văd căzând? Vă dați seama că fulgerul era fulger, am văzut că nu e de la Doamne-Doamne și nici de la maica Siluana... Ce voia de fapt dracul? Nu cred că el miza pe faptul că eu am să fac chestia asta. Dar miza că măcar cinci minute mă voi amuza la gândul ăsta și nu am să mai zic Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Asta era ce aștepta el. Și sigur că nu știe că mi-a făcut și un serviciu, că acum eu vă spun dumneavoastră, care veți zice că dacă și ea primește gânduri înseamnă că e bine, că și noi suntem pe cale. Ne luptăm împotriva lor mărturisindu-le. Dacă un gând vine o singura dată nu-i dăm nicio importanță. Dacă ne obsedează îl mărturisim. Altfel sunt gânduri cu care ne purtăm ca și cum ar fi dincolo de geam. Deci ce se vede și ce se spune e dincolo de geam, nu mă privește pe mine. E o mișcare lăuntrică a sufletului pe care o să o învățați când o să învățați această respingere. Gândurile de la noi sunt cele care se ocupă de binele imediat, de binele nostru. Gândurile de la Dumnezeu sunt cele care ne dau sugestii folositoare pentru mântuire, pentru creșterea duhovnicească. Dacă e închinăm când ne trezim dimineața, dacă ne facem Sfânta Cruce cât mai des, este arma împotriva diavolului. Crucea este arma cea mai puternică. Mulți dintre dumneavoastră ați experimentat acele momente de groază, pe care le trăim uneori între vis și trezire când parcă o forță ne apasă, ne strânge, ne ține, ne imobilizează. Și zic unii că nu pot atunci decât să își facă cruce cu limba. Și când ți-ai făcut cruce, fie și cu limba, a dispărut acea putere, acea forță. Deci Crucea este cea mai puternică armă împotriva diavolului. Și să o facem drept, nu altfel, că atunci fug muștele, dacă se nimeresc în zona asta, dar dracul nu fuge, ci se bucură ca nu o facem corect.

(Fragment din conferința Maicii Siluana Cine suntem și de ce ne-am născut?, Făgăraș, 10 iunie 2008)