Bună ziua,
De ce dați de înțeles, într-un mesaj anterior („În căutarea Divinității pierdute”http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20100412/cautarea-divinitatii-...), că femeia ar trebuie să plece capul și când bărbatul greșește față de ea ar trebui ca dânsa doar să-i vorbească de durerea ei, fără să-l certe etc.
Învață oare ceva din asta? De multe ori sunt căpoși precum copiii și degeaba le explici durerea ta; trebuie să-i cerți, să-i pedepsești și nici măcar așa nu ai mereu rezultate pentru că-s prea mândri să-și recunoască greșeala.
Au învățat de la părinți și din țara asta de... că femeia trebuie să le facă pe toate: curățenie, gătit, în fiecare zi, ar fi onorabil, călcat chiar și în afară de astea (că oricum sunt o nimica toată) trebuie să aibă și un job bun, plătit foarte bine și să lucrezi la o firmă de renume cu o funcție bună, chiar de manager, căci altfel ești considerată proastă.
Nu putem excela în toate, practic nu e timp și chiar dacă te forțezi și-ți îmbolnăvești ficatul făcând toate astea, te îmbolnăvești de nervi, acumulezi frustrări... pentru că măcar de te-ar iubi bărbatul ai fi gata de sacrificiile astea... dar când vezi că nici nu apreciază și comentează că e mizerie sau îți spune direct că nu știi să faci mâncare (dar o mănâncă) acumulezi în fiecare zi ceva împotriva lui.
Consider că femeile nu trebuie să se resemneze.
Haideți să luăm un caz ipotetic, care de regulă e real în majoritatea familiilor. Femeile pleacă capul, sunt sclave, ele lucrează în jur de 16 ore pe zi (job nouă, zece ore plus job acasă, gătit, ceva curățenie, spălat) etc., fac copii crezând că așa vor fi iubite mai mult, că se va consolida căsnicia; multe fac avorturi tot datorita plecării capului în fața unui criminal și devin complice... femeia trebuie sa aibă pretenția să fie respectată măcar, dacă nu chiar iubită.
Nu-i impresionează pe bărbați copiii, sau poate doar cel mult câțiva ani (nici ăia compleți), așa că o căsnicie nu se va consolida datorită lor. Apoi Îngerașii aceia se vor transforma în oameni bolnavi psihic (căci cu toții avem câte ceva) și normal vor face păcate.
Cum sa fii curat și să trăiești în credință dacă stai într-o mocirlă de căsnicie? Practic nu te dezvolți nici tu spiritual, nici pe el nu-l ajută treaba asta (nu vă mai creați iluzii degeaba) și nici copiii nu vor fi Sfinți. Un bebeluș simte tensiunea din casă, fără să audă certurile sau să le înțeleagă, apoi un copil mai mare va crește cu sechele.
Voiam să mai am un copil, acum simt că l-am omorât pentru că nu-l mai vreau momentan. Mă cert mai mereu cu soțul, stabilim ceva și apoi el se face că uită. Sunt lucruri simple ce țin de respect față de celălalt.
Ștefania
Draga mea Ștefania,
Îți mulțumesc mult pentru mesajul tău care îmi arată cât de greșit pot fi citită! Nimic din ce spui tu că am spus eu nu e în mintea mea, în convingerile mele. Te rog sa recitești acel mesaj ca să vezi asta și să te întrebi apoi, câte din cele pe care le auzi sau vezi sunt descifrate așa? E pentru tine, exercițiul, nu pentru cei pe care îi înțelegi greșit.
Nu, nu numai o femeie, dar nici un om nu trebuie să se resemneze. Și nu trebuie nimic! Tot ce trebuie e abuz și oricine poate spune NU oricărui abuz, dacă e dispus să învețe asta.
Eu spun că o femeie care dorește să nu mai fie abuzată de soțul său - orice comportament din cele numite de tine este abuz – nu va reuși prin ceartă și pedepsire sau având pretenții la respect și iubire. De ce? Pur și simplu pentru că nu se poate obține iubire și respect prin pretenții, ceartă, pedepsire. Plecarea capului, și asta e o expresie pe care doar tu o folosești, dacă este un gest de smerenie și rugăciune pentru a afla calea cea mai roditoare într-o comunicare, nu presupune tot ce spui tu după această expresie care, nici ea, nu-mi aparține!
Cât despre „mocirla de căsnicie”, ți-ar fi de folos să-ți amintești că tu ai intrat în ea și pentru ce ai făcut-o. Acum ți-ar fi de folos să-ți asumi responsabilitatea faptelor tale, să nu mai dai vina pe ceilalți și să cauți să crești duhovnicește făcând Poruncile Domnului care vin cu harul Său în orice mocirlă de îndată ce este chemat oferind discernământ, înțelepciune, răbdare și iubire.
Dumnezeu să te binecuvânteze și să te ajute în necazul tău ca să te cunoști pe tine și așa, să afli ieșirea. Ieșirea e în tine! El, Domnul este ușa. Mergi la El, învață să-L asculți așa cum te învață El și nu așa cum citești tu ca să-ți scuzi neputințele și să-i acuzi pe ceilalți. Și așa vei afla Calea Bucuriei!
Cu rugăciune și nădejde,
Maica Siluana