Draga mea Maică, ştiu, nu e nimic de spus în plus. Şi sunt destule mărturiile pe acest site că „meşteşugul bucuriei” poate fi învăţat - de către cine VREA !
Inima mea s-a înmuiat şi la bucuriile simple ale zilei, nu numai la durere, şi ştiu cum iadul se poate transforma în rai într-o clipită!
Abia încep să înţeleg - şi nu cu mintea mea, nici nu mai vreau să înţeleg nimic aşa, că îmi hrăneşte doar mândria, - ci cu inima mea, ce e şi cu acceptarea asta, cât e ea de diferită când se petrece în inimă, faţă de cea cu mintea - sau cu raţiunea. Dar multă durere însoţeşte orice înţelegere dreaptă a inimii. De curând - în timpul postului Paştelui - am fost forţată aş putea spune – pentru că altfel simţeam că mor, şi nu la figurat, - să accept că sunt la fel cu toţi abuzatorii mei, chiar şi cu cei care mi-au provocat cea mai mare repulsie. Oooooooooh, maică, dacă ai şti cât m-am împotrivit, cât am strigat, am dat din picioare ca un cal nărăvaş, câtă durere s-a adunat pe capul meu din pricina împotrivirii ăsteia! Cu raţiunea am „acceptat” eu asta, vezi bine, dar acum am primit o lecţie adevărată a ce înseamnă acceptarea. Eu cred că pentru mine acum e vremea să fiu smerită, că sunt tare mândră şi încăpăţânată şi, cum altfel să fiu smerită, decât aşa - să-mi cunosc toate neputinţele şi răutăţile şi urâciunile - , şi nu oricum - ci prin toţi cei care m-au umilit, rănit, abuzat, pe toţi îi descopăr în mine. Astea nu sunt figuri de stil, Maică, asta trăiesc în inima mea şi pot să spun că nu-mi place şi mă împotrivesc din toate puterile, dar degeaba, nu fac decât să cresc chinul, până când... accept şi mă întorc spre Domnul. Văd şi eu că o fac mai mult forţată, că nu mă întorc de bună-voie, şi mi-e ruşine. Aş vrea să o fac de bună-voie această întoarcere spre El şi Îi cer să-mi vindece dorinţa ca să-L doresc pe El, să-mi vindece voinţa, ca să-L aleg pe El.
În acelaşi timp, îmi dau seama cât de uşor m-aş înşela singură că-L doresc şi că-L urmez, dacă n-ar fi toată această furtună în inima mea, dar aşa nu mă pot înşela, văd că nu pe El Îl urmez şi nu pe El Îl doresc. Tot ce pot să fac este să-I arăt Lui această uriaşă împotrivire pe care o văd în mine şi care nu ştiu de ce-i aşa de mare şi de sălbatică, şi să-I cer să o ridice şi să mă elibereze.
Îţi sărut mâinile şi-ţi mulţumesc pentru rugăciuni, măicuţă dragă
C. C.