Despre sufletul meu și Michael Jackson

Versiune tiparTrimite unui prieten

Maică Siluana,
Apelez la sfatul dumneavoastră pentru că în sufletul meu se dă o bătălie și nu știu cum să fac să descopăr dacă ceea ce va câștiga din această bătălie va fi Binele. Să vă explic: m-am hotărât să fac voia lui Dumnezeu mai bine și cu mai multă credință ca până acum. În săptămâna Patimilor am mers să mă mărturisesc pentru a-mi spăla puțin sufletul de păcatele ce mi le cunoșteam. Preotul m-a certat că nu am mers la spovedit de un an de zile și mi-a dat canon, să mă spovedesc în fiecare lună. Nu știu cât timp pentru că am uitat să întreb, și sunt de acord cu asta având în vedere că e spre binele meu, că mă ajută să mă abțin de la anumite păcate. Pe lângă toate cele, am spus preotului că îl admir pe Michael Jackson, sigur ați auzit de el, îi ascult muzica, dansez singură în casă, îi primesc mesajele de pace și iubire pe care le transmite, îl admir ca muzician și mai mult ca om, pentru faptele lui bune, de caritate, iată că și acum după moartea sa mulți bani intră în conturile unor fundații. Însă preotul m-a certat că îmi place „de Satana ăla...” care „făcea anumite gesturi” și care și-a „schimbat pielea”.
Acum în sufletul meu se dă o luptă între:
1. A crede că nu contează ce a făcut un om dacă văzându-l și ascultându-l nu mă îndeamnă să fac fapte rele, să nu iubesc oamenii și tot ce mă înconjoară, ci-l pot păstra în sufletul meu pe lângă Dumnezeu, copii mei, frați, părinți, prieteni... și...
2. A-l lăsa baltă pe Michael, să cred că-i o unealtă de-a satanei, și să-l scot din sufletul meu, unde s-a instalat încetul cu încetul din ce în ce mai mult.
Vă rog să-mi da-ți un sfat în legătură cu asta. Vreau să spun că i-am urmărit cuvintele spuse și scrise și am găsit în ele ca și în mesajele către fanii lui, referiri către Dumnezeu, spune: „Fiți în Dumnezeu” sau „mă rog lui Dumnezeu”... și citate sunt multe. Un om al satanei ar spune asta? El a spus că nu și-a schimbat pielea, că are o boală (vitiligo), iar presa a spus altceva. Eu care vreau să nu judec, pentru că doar Dumnezeu o poate face, să-l cred pe el care a mărturisit drept sau strâmb despre el? Sau presa? Sau nu contează ce a făcut el cu viața lui odată ce pe mine nu mă îndeamnă direct sau indirect să fac aceleași lucruri?
Vă mulțumesc anticipat și vă doresc multă sănătate!!!

Ce ai pățit e o încurcătură tragi-comică!
Eu nu cred că era nevoie să spovedești că îl admiri pe Michael Jackson pentru că a admira pe cineva nu e un păcat. E păcat să faci fapte rele imitând pe cineva pe care îl admiri pătimaș... Admirația e un sentiment complex și nu poate fi lepădat ca o faptă rea. Pot să admir pe cineva și să nu fac anumite fapte ale aceluia...
Eu îl înțeleg și pe părintele, că e martorul unor suferințe trăite datorită unor imitații fără discernământ a personajelor pe care le admiră adolescenții... Dar, ce e drept, felul acesta de a despărți un suflet de „obiectul” admirației nu prea dă roade.
Eu cred că pe măsură ce te vei maturiza iți vei schimba și valorile și admirațiile și că acum e momentul să pui accent pe apropierea de Dumnezeu pentru a te folosi de harul și iubirea Lui pentru tine ca să discerni mai bine valorile inimii tale.
Vei găsi pe site, parcă trimis special pentru suflețelul tău, un articol cu un alt răspuns posibil la admirația pentru Michael Jackson despre care eu, nu știu mai mult decât succesul pe care l-a avut cândva aspra fetelor care aveau toate pălării și cârlionți ca ai lui...
Acceptă canonul dat de părintele și îndrăznește să-i spui ce simți și ce gândești data viitoare, cu respect și responsabilitate. Așa, cu mila și harul lui Dumnezeu care lucrează prin Sfintele Taine, vom îmbunătăți comunicarea dintre generații cu valori și atitudini diferite până la opoziție.
Bucurie sfântă și pace inimii tale!

Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar