Măicuţă,
Citeam acum câteva zile pe site-ul dumneavoastră despre gânduri şi sinceră să fiu nu mi-am imaginat niciodată cât de periculoase pot fi. Nici nu mai ştiu câte am avut de-a lungul vieţii. Am văzut atâtea filme şi eu cu imaginaţia mea bogată mi-am imaginat tot felul de lucruri, parcă eram eu în film, eram eu actriţa principală şi începeam să joc acel rol. Şi am jucat foarte multe roluri. Acum îmi este şi jenă şi frică de câte mi-a debitat mintea. Ce să fac? Să-i spun duhovnicului meu că am văzut multe filme şi mintea mea a luat-o un pic razna? Offffffff... Lupta cu gândurile este cu adevărat cea mai mare luptă a omului.
Fl.
Copila mea iubită
Să spovedeşti numai gândurile rele şi numai dacă devin obsedante şi te duc la păcat.
Cele care ţi-au hrănit mintea în vremea copilăriei şi adolescenţei, să le consideri ca pe o experienţă de viaţă, ca pe o evadare din cotidianul care te durea, cu siguranţă, de vreme ce fugeai în ficţiune, şi să ai nădejde că se iartă uşor păcatele tinereţii. Doar dacă ai făcut păcate pe acele scenarii.
Acum să pui început bun şi să înveţi să-ţi păzeşti mintea, să nu primeşti gândul care duce la păcat, la judecată, la îndreptăţirea de sine, la slava deşartă sau la vorbirea în deşert.
Doar la rugăciune să alungi orice gând. Şi pe cele bune sau nevinovate.
Să citeşti despre paza mintii şi a ochiului şi, să fii atentă, copila mea, şi la ce gânduri stârneşti în cei din jurul tău. Uneori, comportamentul sau ţinuta noastră poate produce gânduri păcătoase în aproapele şi vom da şi noi socoteală pentru căderea lui.
Cu dragoste şi încredere
Maica Siluana