Dragă Maică Siluana,
vă rog frumos să mă iertați că nu v-am mai scris pentru că eram ocupată cu temele sau câteodată eram prea obosită. Aș vrea să vă spun ce mi s-a întâmplat la școală. Eu sunt dată la volei și eram în vestiar cu patru fete, și ele erau dezbrăcate, și a intrat în vestiarul nostru un băiat de-a șasea și când l-a văzut una din colege a început să țipe iar el s-a speriat, a fugit și a trântit ușa tare după el. Iar prietenele mele erau sub un geam de un metru și din cauza trântiturii, geamul s-a spart și parcă Doamne - Doamne mi-a dat să văd cu încetinitorul și am văzut cum s-a crăpat geamul și cum a căzut și am țipat: „Cade, aaaaaaaaaaa!”. Și ele au fugit repede de acolo. Geamul a căzut exact în locul unde au stat ele.
Și am așa ceva pe suflet. Îmi este frică să nu muriți.
Cu mult drag,
Ecaterina
Micuța mea iubită, Ecaterina,
Eu înțeleg că ești ocupată și nu mă întristez că nu-mi scrii. Te știu acolo undeva și am încredere că faci ce trebuie ca să crești mare și să înveți să fii fericită în această lume plină de durere pentru cei care nu sșiu să aleagă bucuria de a fi cu Dumnezeu! Minunea pe care ai trăit-o, și pe care mi-o spui și mie, e o dovadă că în această lume se poate trăi în două feluri: cu Dumnezeu și fără El. Iată, tu ai ales să fii martora acestei vieți cu Dumnezeu. E greu să împlinești poruncile, e greu să te lipsești duminică dimineața de plăcerea somnului sau desenelor animate sau a calculatorului ca să mergi la Sfânta Liturghie! E greu să înfrunți rușinea și să te spovedești ca să te poți Împărtăși cu Domnul! Da, e greu, e o adevărată jertfă, dar pe măsură ce gustăm că El e Viața, că numai la El este bucuria și că numai cu El toate sunt bune, de la joacă până la lecții, acest greu devine minunat!
Acum trebuie să-ți mărturisesc ce mult m-a emoționat frica ta că voi muri. Îți mulțumesc mult pentru această mărturisire pentru că putem vorbi acum despre ceva foarte important și anume această frică de moarte.
Copila mea dragă, tuturor oamenilor ne este frică de moarte pentru că moartea nu e în firea lucrurilor făcute de Dumnezeu. Moartea a fost aleasă de om când a decis să nu asculte de Dumnezeu. Și această frică a fost scrisă cumva în noi și dacă nu suntem cu Dumnezeu ne împinge la multe păcate. Dar dacă suntem cu Domnul, Care ne dă viața lui prin Sfânta Liturghie și împărtășanie, moartea nu mai este ce era, ci devine trecere la Viață, la Domnul.
Eu sunt bătrână, Ecaterina mea mică, și voi pleca la Domnul mult înaintea ta. Dar nu voi muri, pentru că Doamne-Doamne mă iubește și eu Îl iubesc și Îl am în mine și voi merge la El și acolo te voi aștepta și pe tine și pe toți cei dragi și, când va veni vremea, vom învia cu trupul toți și vom fi frumoși și fericiți. Desigur cei care am ales să facem efortul de a trăi după poruncile Lui!
Te îmbrățișez, Ecaterina mea iubită, și îți poruncesc să crești mare și să trăiești mult în bucurie sfântă și pace și să mori la adânci bătrânețe sătulă de viață. Dar nu sătulă în sensul că nu mai vrei sau nu mai poți, ca atunci când ai mâncat ceva foarte bun și spui: „M-am saturat! Mi-a plăcut mult. Sărut mâna pentru masă!”.
Cu drag și prețuire mare,
M. Siluana