Maica mea,
Zilele acestea mi-a reținut atenția acest „ta” pe care mi l-ați spus. Nu știu dacă a mai apărut pe site cu privire la alte persoane, dar am simțit că „ta” spus mie nu exclude alți „ta”, ci se referă exact la P.S.-ul pe care i l-ați spus lui Kati, la relația personală și unică pe care o aveți cu fiecare în parte.
Dacă eu, în egoismul meu, mă văd pe mine în toți, ca și cum toți ar fi niște oglinzi în care mă reflect, care îmi arată cum sunt eu... că la fiecare văd o fațetă a mea, pe care o recunosc, pentru că nu aș putea vedea dacă nu aș recunoaște. Oglinda asta s-ar putea sparge? Aș putea vedea „eu-ul” persoanei din fața mea? În funcție de cât de mult mă eliberez de măști, de egoism, aș putea ajunge ca eu-ul meu să-l vadă pe eu-ul celui din fața mea, dincolo de tu-ul care este față de mine?
Cr.
Copila mea iubită,
Da, da, oglinda asta s-ar putea sparge! Și doresc să o spargeți fără alte dureri decât cea a nașterii din nou cu Domnul!
Când conștientizezi pentru prima oară că nu ești doar „eu”, ci și „tu” pentru celălalt eu, totul se schimbă! Dar la început amețești cumva. Din relațiile care erau centrate pe „eu” nu mai rămâne mare lucru, deși cădem mereu și mereu și în forme mereu mai subtile de ego-ism!
Tu, Cr. a mea, nu ești eu, ci tu, dar eu sunt, în clipa asta, tu-ul tău. Eu simt, știu cine vorbește cu mine și „dispar” puțin ca eu și mă simt tu-ul cu care vorbești tu, pe care îl cauți tu, de care te bucuri, sau care te doare... Eu sunt aceea... Nu sunt așa cum mă vezi tu, dar sunt acel tu pe care tu pui determinațiile respective și eu vreau să port acea povară cu drag și răbdare, chiar și când îmi pierd răbdarea, dar vreau și accept și te primesc în sufletul meu ca tu și ca eu al tău...
Nu e un joc de cuvinte, ci un fel de a fi care schimbă relațiile dacă nu uităm de El, Cel ce ne iubește până a deveni și Tu și El pentru fiecare dintre noi!
Cu drag mult,
Maica ta Siluana