Sărut mâna, Maică!
În ultimul timp descopăr tot mai multe lucruri la mine, deloc plăcute. De pildă faptul că trăiesc mai mult în imaginație decât în realitate. Și nu-i vorba doar de faptul că pierd multă vreme imaginându-mi diverse situații favorabile în care m-ar vedea alții, ci și de faptul că orice gând/impresie/senzație pe care o am le trec imediat prin filtrul ce ar zice X (și ce impresie ar face și cum să-l ambalez să facă impresie cât mai bună). În plus, am observat plăcerea mea de a fi victimă și căutarea compătimirii cu orice preț (nici n-aș vrea să fiu lipsită de suferință dacă asta mă lipsește de motivul de a mă autocompătimi și a căuta compătimire). Și ar fi multe altele de spus, dar deja m-am întins cam mult. Ideea e, cam ce aș putea face, că orice fac mi se pare degeaba și până la urmă tot mă învârt în cerc și n-ajung nicăieri.
Cineva care s-a rătăcit complet și habar n-are ce să mai facă (că am senzația că nu mai pot nimic)
Suflet drag,
În perioada de recuperare, de reînvățare a felului de a fi, nu mai avem reperele rațiunii, care are apucături co-dependente sau dependente, ci doar ascultarea și încrederea în Domnul. Dacă ai ales, pentru ieșirea din labirintul=iadul codependenței tale, ascultarea de părintele duhovnic și să lucrăm împreună după metoda pe care o folosesc eu, ori de câte ori constați un comportament codependent, să-l arăți Domnului, faci rugăciune, binecuvântare și tot ce te mai învață Seminarul. Așa vei birui, deși vei pierde confortul psihic adus de comportarea dependentă, chiar dacă era urmată de suferință. Aceea era compensată de plăcerile respective. Dar oboseala care urma și deznădejdea care te așteptă la capătul „învârtelii” merită luate în seamă pentru a afla hotărârea de a face mai departe ce ai început, în ciuda oricăror piedici și căderi.
Și, nu uita: tot ce descoperi neplăcut la tine acum e lucrarea harului! Curaj!
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana