În loc să mă sperii că dacă nu împlinesc o poruncă „am încurcat-o”, am descoperit bucuria de a o alege pe cea care se adresează neputinței mele celei
mai stânjenitoare dintr-un moment anume. N-o aleg pe cea mai mare, pe cea mai grea, cum ar fi smerenia.Mândria e cea mai mare neputință a omului sau
cea mai mare boală a sufletului său.Dar eu sunt într-un hal de nesimțire duhovnicească că nici nu-mi dau seama că sunt mândră.În schimb, sunt foarte
conștientă de mânia mea. Atunci voi alege să lucrez poruncile legate de iubire, de răbdare, poruncile legate de vindecarea acestei boli, de alungare
a acestui duh și, în felul acesta, voi descoperi că lucrând bine aceste porunci, se lucrează de fapt toate. Iar după aceea se vor ridica și celelalte
patimi la suprafața conștiinței.