Orice trăire a noastră poate fi privită din două perspective: gândire și simțire.Dacă mă ocup doar de ce gândesc, rămân în iad. Gândurile mă bagă întotdeauna în iad și-mi alimentează simțirea, care apoi devine conducătoarea gândirii. Părinții ne învață să renunțăm la gânduri, cu ajutorul rugăciunii și să-I oferim Domnului simțirea pentru a o vindeca. Renunț la gânduri și accept ceea ce simt, o îndur, o trăiesc și o ofer Domnului, Îl chem în ea ca s-o vindece.