Sărut mâna! Numele meu este Ionuţ şi sunt un tânăr de 18 ani. Vreau să mă pregătesc să încep să mă maturizez pentru viaţă, cu ajutorul lui Dumnezeu. O piedică a mea, vă spun, este LENEA. Nu ştiu cum se face, dar aşa ca fire, sunt uneori mai molatec şi planurile şi gândurile bune care îmi vin... le tot amân spunând: da, bine mi-a dat mie prin minte să fac un acatist, dar mâine dimineaţă îl voi face, nu în seara asta... dar dimineaţa nu fac şi gândul bun dispare apoi şi fapta nu are loc. Apoi citesc câte o carte despre viaţă, dar sunt prea comod pentru a pune în practică ce scrie acolo. În genere cu teoria stau bine, dar practica mă omoară. NU pot spune că am voinţă îndeajuns pentru a face ceva bun, şi asta mă doare. Aşa pot să spun că am permanent o stare de reverie şi aştept parcă totul să-mi cadă din cer... Nu, gata, vreau să mă trezesc din această stare de somnolenţă şi să mă pun pe fapte, cu ajutorul lui Dumnezeu. Vreau să mă maturizez încetul cu încetul, în sensul bun al cuvântului şi să mă pregătesc în a mă forma ca un om de caracter, pentru viaţă.
Ajutaţi-mă cu vreun sfat în acest nou început de viaţă al meu, aceea de perioadă a majoratului :)

Ionuţ