

Bună seara, Măicuță Siluana!
Mă tot întreb de câtăva vreme dacă divorțul poate fi voia Domnului. De vreme ce El a unit...
De ce îngăduie Dumnezeu divorțul? Ce putem învăța dintr-o astfel de experiență? Cum putem înțelege refuzul de a ni se permite să ne reparăm greșelile care ne-au adus în acest punct? Pentru că ce sens are să-i arăți altcuiva că ai înțeles unde ai greșit și că poți face și altfel? Cum să ne raportăm la refuzul celuilalt de a-și cruța propriul copil de la suferință aducând ca argument propria fericire, care se va răsfrânge și asupra lui? Cât de mare e neputința (sau păcatul?) de a nu putea trece singur printr-o asemenea experiență?