Sărut mâna Măicuță, Am citit un răspuns dat de dumneavoastră mai devreme și am dat peste niște afirmații, pe care nu le-am înțeles: „Și Domnul n-a lucrat magic, adică să te ajute să nu pățești nimic pe scări, că El nu e „bodyguard”. Doar îngerul păzitor face asta, fără să fie rugat, când copilul e foarte mic și de îndată ce e rugat de copii mai mari.” Cum interpretăm cele de mai sus - eu nu înțeleg rolul Domnului în apărarea noastră față de pericole, cum se face că scăpăm de unele pericole și de altele nu? Știu că toate sunt produse de noi sau de semenii noștri și de condițiile în care trăim. Atunci cine ne salvează? Frica pentru supraviețuire e sănătoasă sau vine de la diavol? Știu că e bine să ne ferim de pericole, să avem grijă de viața noastră dar până în ce punct? Pentru că, pentru mulți, această frică pentru supraviețuire, e dominantă și îi urmărește mult prea mult. Aici e dilema mea: cât de mult pot să mă las în grija Domnului pentru supraviețuire în lumea aceasta, în sensul „lasă că are Dumnezeu grijă”. Nu știu dacă m-am făcut înțeleasă.

M