

Sărut mâna, Măicuță!
Am întâmpinat o problemă în rezolvarea temei de la sesiunea a cincea și, deși am sperat că voi reuși singură să o depășesc, observ cu durere că nu reușesc să o scot la capăt singură. Săptămânile trec una după alta și eu tot nu reușesc să mă rog pentru vrăjmașii mei. Îmi spun că sunt doar cinci minute, nici măcar o oră, nici măcar jumătate de oră, doar cinci minute, dar, din păcate, nu reușesc nici măcar să mă apuc de a rosti scurta rugăciune: Doamne, miluiește pe cei ce mi-au făcut și îmi fac rău, m-au făcut și mă fac să sufăr și binecuvântează-i pe ei!, cu gândul la ei. Rostesc această rugăciune, dar dacă mă gândesc la cei ce mi-au făcut rău, mă blochez și nu mai pot rosti rugăciunea, simt o strângere de inimă și nu mă pot ruga. Mai mult, în rugăciunea Mitropolitului sârb, Nicolae Velimirovici, într-un paragraf se spune: Binecuvântează-i și-i înmulțește, asmute-i și mai mult împotriva mea... ceea ce sufletul meu nu vrea. Cum să vreau să se înmulțească vrăjmașii mei și să fie și mai tare porniți împotriva mea?! Nu pot pricepe asta, nici cu mintea și mai ales, nici cu inima! Iar în Psalmul 142, mă rog să mă scape de vrăjmașii mei: Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne!
Înțeleg și accept că prin prezența vrăjmașilor sufletul meu s-a îndreptat mai mult spre Dumnezeu, dar... off există un dar... multe lucruri făcute de vrăjmașii mei m-au înrăit, mi-au umplut sufletul de sentimente nesănătoase cu care acum mă lupt, mi-au umplut sufletul de mecanismele mimetismului și de multe ori repet comportamente urâte și nesănătoase faţă de copiii mei, de exemplu... cum să mă rog ca ei, vrăjmașii să se înmulțească, să fie asmuțiți împotriva mea?!
Vă rog să mă iertați că sufletul meu e aşa de încâlcit în rău și nu vede calea.
Mulțumesc mult pentru rugăciuni și pentru tot ajutorul dăruit
E.I.O.