Sărut-mâna, măicuţă!
Fac seminarul şi parcă-parcă o rază se întrezăreşte la orizontul sufletului meu, până mai ieri, pustiit şi deznădăjduit.

Măicuţă, daţi-mi un sfat, vă rog... mai daţi-mi unul, de fapt: aş vrea să mă retrag din tumultul acesta al vieţii care mă secătuieşte fizic şi psihic, într-un atelier de pictat icoane. Îmi doresc din tot sufletul asta, cred că ar fi pentru prima oară în viaţa mea de până acum când aş face ceva cu mare drag şi din tot sufletul. Mi-a plăcut întotdeauna să pictez, v-am mai spus-o, nu am făcut nici o şcoală de specialitate, dar am drag şi dorinţa să fac asta. Simt că aş face ce trebuie să fac în scurta viaţă pământească pe care o am de trăit. Nu ştiu însă, care ar fi primul pas pe care ar trebui să-l fac, ce-ar trebui să cer lui Dumnezeu în acest sens?! Ce să-i spun şi cum să o fac pentru că eu asta îmi doresc?!

Aştept. Sărut mâna şi putere şi binecuvântarea Domnului să fie peste dumneavoastră! Amin.

Daniela