Maică, vreau să vă spun că am început să-l binecuvântez pe soţul meu!!!!!!!!!!!
Într-o seară când stăteam amândoi unul lângă celălalt, şi la propriu şi la figurat, pentru că mă simţeam lângă el cumva, şi nu cu el, sentimentul acela că e din nou foarte departe de mine, că e un gol, o prăpastie între noi, moment în care se instalează între noi o tăcere din aceea care "doare", o deznădejde că aşa va fi toată viaţa, care te ucide încet şi sigur! Şi mi-am spus, să încerc să binecuvântez.. e singura soluţie! Altceva oricum nu pot face! Decât să încep o ceartă, sau să încerc să găsesc subiecte comune, mai bine binecuvântez, să văd ce se întâmplă, să ies cumva din starea asta groaznică, din schema asta care şi ea se repetă la infinit! Maică îmi spuneaţi la un moment dat că iadul e o realitate cumplită! Şi într-adevăr aşa e! Îmi dau seama tot mai mult cum şi iadul şi raiul sunt în noi Maică!!!!!!!!!!!!!!! ÎN NOI! E aproape o minune cum dimineaţa poţi fi în iad, şi seara, după o zi în care alegi să fii "altfel" decât ai fost până acum şi ţi-a fost rău, Dumnezeu poate să te ducă în rai! Şi raiul ăla, deocamdată eu îl simt ca pe o uşurare a sufletului de toate, un sentiment că pot face cu uşurinţă orice lucru care până atunci mi se părea un chin!

Şi am început să spun: Doamne binecuvântează-l pe soţul meu A! Şi am repetat mult timp rugăciunea asta, până când Maică, tot în mine s-a schimbat ceva! Am simţit cum dintr-o dată parcă distanţa aia nu mai era atât de mare şi de dureroasă!!!!!!!!!!!! Am simţit că pot să vorbesc din suflet cu soţul meu; că nu mi-e greu să-l întreb dacă îl doare ceva, sau pur şi simplu să-l ţin în braţe! Lucruri care mi se păreau atât de grele înainte, de parcă îmi simţeam inima îngheţată faţă de el! Şi mai era şi o încăpăţânare Maică, de a rămâne în starea aia, la fel o ciudă pe el, ceva rău care nu mă lăsa să mă apropii de el şi să mă comport ca o soţie, ca o femeie care îl iubeşte!

Şi Maică mi-au venit gânduri că şi el are mare nevoie de dragostea mea, şi el simte nevoia să îl strâng în braţe, să-i arăt afecţiune, să-i spun un cuvânt bun! Şi el se simte singur Maică! Dar eu, în egoismul meu, nu mă vedeam decât pe mine şi nevoile mele!!! Şi m-am hotărât să mă "uit" spre el! Să încerc să-i fac bucurii atât cât pot eu, şi să binecuvântez de câte ori am posibilitatea chiar şi în lipsa lui, când vin spre casă de la lucru!

ÎN CONTINUARE CRED CĂ NE-AR FI MULT MAI BINE ŞI MAI UŞOR DACĂ AM FI SINGURI! Însă cred că, tocmai am citit undeva la părintele Arsenie Papacioc, Dumnezeu ştie de necazul tău! De dorinţele tale, ştie ce vrei şi ce simţi! Însă aceste suferinţe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta doreşte!!!!!!!!!!!!!!

Maică cuvintele astea îmi plac mult:.. te încearcă pentru a te putea defini!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nimic mai adevărat! Eu aici în situaţia asta cu socrii mei, cu soţul meu, am ceva de învăţat! E greu şi doare, însă toate lucrurile adevărate şi bune nu se obţin uşor, tocmai de aceea au şi valoare odată obţinute!

Am citit undeva printre întrebările tinerilor şi răspunsul dumneavoastră, Maică, pe site, cum cineva spunea că trebuie schimbat CEVA-UL ăla la tine (la mine) altfel nu merge, altfel am văzut din proprie experienţă cum nu ştim să apreciem lucrurile primite de-a gata!!! Nu merge!!!!!!!!! Tot drumul acela "al crucii" are o însemnătate extraordinară, noi nu o realizăm, însă în parte simt şi în parte înţeleg acum... drumul crucii, drumul schimbării interioare, momentul în care alegi să faci voia Lui, să împlineşti poruncile, oricât de dureros ar fi!

Că vreau să-I urmez Lui şi vreau să mă schimb m-am hotărât Maică! Că e greu şi simt încă împotrivire, asta trebuie să vă spun, altfel m-aş minţi şi pe mine şi pe dumneavoastră! În continuare fac multe greşeli, dar asta e... important e să vreau. Şi apoi căderi şi ridicări vor fi, doar asta a fost şi drumul crucii, nu?

Maică, vă mulţumesc pentru tot, pentru rugăciuni, pentru grija şi dragostea pe care mi-aţi purtat-o pe tot parcursul seminarului, pentru răbdare... pentru tot! Vă rog să rămâneţi în continuare cu mine, prin rugăciune şi prin cuvânt, pentru care Îl rog mereu pe Domnul să vi-l dea pentru toţi cei care au nevoie de el!!!

Dacă consideraţi că ceva din experienţele mele le-ar fi de folos şi altora, puteţi să puneţi pe site ...

Cu toată dragostea şi nădejde pentru bucurie,

S.