Draga mea, faptul că ai ajuns la acest site, vorbeşte de la sine.
In primul rând consideră-te cea mai fericită fiinţă că ai aşa bărbat lângă tine. Sigur, tu trebuie să fii cea care vrei să ai copilul, dar din proprie experienţă îţi spun că te afli în fața unei situaţii cu un singur răspuns corect, și inima ta ştie deja care este acela. Gândeşte-te că familia ta nu mai e mama și sora, ci bărbatul de lângă tine și copilul din burtica ta. Frica pe care o ai nu este de la tine, este de la cel rău. Nu scrii nimic despre viaţa ta "duhovnicească" dar singurul meu sfat ce pot să ţi-l dau este să contactezi repede un preot și să te spovedeşti din toată inima. Să vezi cum o să se spulbere toate îndoielile. Prietenul tău este un suflet mare. Îşi doreşte copilul și, în plus, te respectă și pe tine, îţi respectă dorinţele tale în tăcere, fără a face presiuni asupra ta de nici un fel. Tu nu ştii ce vrei și atunci când el zice Da, tu spui Nu și când tu spui Nu ai vrea să sară el să te convingă, tu văzând în asta o dovadă de dragoste față de tine sau față de copil. El ţi-a spus o dată clar că vrea copilul și tu trebuie să înţelegi asta. Nu ai nevoie de nicio explicaţie suplimentară în plus. Dar din propria mea experienţă și din cea a câtorva cunoştinţe care au făcut avorturi, pot să-ţi spun că alegând moartea, ea se va ridica întocmai un zid între voi, vă va cuprinde sufletele și vă veţi pierde liniştea pentru totdeauna. Cum spunea maica Siluana, alege viaţa și lăsaţi-vă conduşi de ea.
Și eu am fost în situaţia ta și la doar 18 ani mama mea m-a obligat să avortez un copil pe care-l dorisem și nu fusese un accident. M-am căsătorit cu acelaşi bărbat și avem trei copii. Pot să-ţi spun că NU suntem fericiţi, orice am face. Eu am rămas însărcinată cu al patrulea și m-a obligat el să avortez. Orice aș face, sunt ca într-un cerc fără ieşire. În plus suferă și copiii mei, nevinovaţi fiind. NU FACE NICIODATĂ PROSTIA ASTA. Este normal să-ţi fie frică, este normal să nu te crezi o mamă bună, dar crede-mă, astea nu sunt de la tine. Sunt atacuri ale vrăjmaşului care a găsit la tine un punct slab. Caută să vezi care este punctul acela, spovedeşte-l și luptă cu el, nu cu copilul tău care are deja o viaţă și un suflet. El este real, acolo în burtica ta și gândurile din capul tău sunt doar gânduri, nu sunt materie, nu sunt reale, azi le ai și mâine pleacă. Dar dacă alegi să plece copilul, el nu va mai reveni NICIODATĂ.
Gândeşte-te cum ar fi ca tu să vrei copilul și bărbatul tău să nu-l vrea? Atunci ce-ai face? Cum te-ai simţi? Strigă către Dumnezeu să te întărească și sunt sigură că totul va fi bine. Profită că eşti departe de mama și sora ta care te influenţează să faci avort. Fiecare vorbeşte prin propriile lor frustrări. O să fii singură și liniştită să-ţi creşti copilul cum vrei tu, împreună cu bărbatul tău căruia eu una i-aș pupa și picioarele în fiecare zi a vieţii mele. Nu ştii ce comoară ai lângă tine. Copilaşul lui vrei să-l omori? Nu fă asta, te rog eu. Ne rugăm pentru tine, dacă vrei îţi las emailul meu (mbanea@yahoo.com) și scrie-mi cum te cheamă și te pomenesc la rugăciuni și mai vorbesc cu câţiva preoţi și maici și călugări pe care îi cunosc și te pomenim toţi.
Și ține minte: este o falsă impresie că ai de făcut o alegere. De fapt nu ai de făcut nimic, doar să accepţi cu inimă deschisă voia lui Dumnezeu. Lasă-te în mâna Lui și nu în mâna societăţii acesteia care consideră normale și legale cele mai teribile și crunte păcate. Mă rog pentru tine și te-aș ruga ca peste câteva luni să-mi trimiţi o poză cu mâinile pe o burtică rotundă în care se agită nişte picioruşe zglobii. Dacă ai şti cât de mult aș vrea să fiu eu în locul tău... n-ai idee... Roagă-te și tu pentru mine (Mihaela-Emilia) poate înmoaie Dumnezeu inima soţului meu și o să fie de acord să mai avem un copil până mai avem vârsta necesară... Citeam undeva că preotul Nicolae Tănase de la Provita se pune în genunchi înaintea fiecărei mame aflată în situaţia ta și o imploră în numele copilului din ea să aleagă viaţa. Dacă aș fi lângă tine aș face și eu la fel. Nu eşti singură, în primul rând eşti cu Dumnezeu și acum și cu bebeluşul tău și cu bărbatul tău și cu noi care ne rugăm pentru tine.
Și să ştii că nu instinctul tău matern are vreo problemă, el se va trezi dacă îi dai ocazia odată cu venirea copilaşului. Eşti tânără și e normal să simţi aşa. Problema vă vine de la faptul că trăiţi necununați, după cum am înţeles. De-aia ai gândurile astea, pentru că are vrăjmaşul putere asupra ta prin păcatul ăsta. De-aia n-am avut nici eu forţă să lupt mai tare la vremea respectivă. Cu fiecare păcat ce-l facem dăm vrăjmaşului drepturi asupra noastră. Dacă acum te chinuie deja, imaginează-ţi ce-ţi va face apoi prin gânduri dacă cumva omori bebeluşul. Te va înnebuni de cap. Instinctul tău matern se va trezi retroactiv și va fi prea târziu. Crede-mă că ştiu despre ce vorbesc și nu vreau să te sperii sau să te influenţez, dar n-aș dori nici duşmanilor mei cei mai crunţi să treacă prin aşa ceva. Dumnezeu să te întărească și să-ţi dea gândul cel bun, cel de-a dreapta. Roagă-te la îngerul păzitor să te îndrume și călăuzească.
Am acasă într-o carte (sunt la servici) o rugăciune pentru femeia chinuită de gândul avortului. Nu o găsesc acum pe Internet, dar o să ţi-o scriu cum ajung acasă. Citeşte-o măcar câteva zile. O mai caut între timp, poate o găsesc totuşi pe Internet.
Și aș vrea să mai adaug ceva: să nu te sperie faptul că nu te simţi pregătită să ai un copil, că nu te vezi a fi o mamă bună, că nu te simţi capabilă, etc. Să ştii că eu am trei și tot la fel mă simt... Învăţăm din mers și pe rând și nimeni nu s-a născut învăţat. Dar ce e și mai important, e că Dumnezeu ne învaţă dacă noi vrem să-i cerem sfatul și ajutorul. Eu am vrut să am copii dar am constatat că i-am vrut aşa, pentru mine singură, nu am cerut ajutor de la Dumnezeu în creşterea lor și rezultatele sunt pe măsură. Mai ales cu cel mare care l-am avut tânără, la 20 de ani și nouă luni... Dar să ştii că mi-am recăpătat nădejdea și cred că la Dumnezeu toate sunt posibile. Mă rog acum să am ierte pentru toate greşelile, să vindece rănile ce le-am provocat chiar eu copiilor mei, să-l schimbe și pe soţul meu, și să ştii că există schimbare spre bine. Dumnezeu este singurul care are puterea de a transforma sufletele noastre, de a schimba pe păcătoşi în sfinţi, de a face albă ca zăpada haina botezului pătată și murdărită de păcat. Poate, dacă vrem și noi. De unul singur nu ne forţează. La fel ca și bărbatul tău... Înainte aș fi dat orice să pot da timpul înapoi și să fi putut pleca într-o familie cu dreptul, nu cu stângul, aşa cum am făcut-o eu. Dar asta este imposibil, ce a fost nu se mai poate schimba. Singura ce se poate schimba sunt eu. Deci mă rog pentru tine și pentru orice mamă aflată în situaţia ta, să aibă ocazia să păşească în viaţa de mamă cu dreptul și să nu aibă niciodată regrete mai târziu, căci calea de întoarcere este foarte-foarte grea și mulți se pierd pe drum. Ferească Dumnezeu pe toată lumea!!!
Roagă-te lui Dumnezeu și predă-te în mâna Lui și crede-mă că te va lua de mână încetişor și te va învăţa toate cele, cum să creşti bebeluşul, cum să-l alinţi, cum să-i schimbi pampersul, cum să-l alăptezi, cum să te rogi pentru el, toate te va învăţa dacă vrei și tu asta. Și mulţumeşte lui Dumnezeu că ţi-a dat aşa barbat care se bucură că va avea un copil și realizează ce mare minune este un copilaş. Acum, că se apropie Naşterea Domnului, Maica Domnului să te întărească și să te sprijine și povăţuiască în tot ceasul.
Crăciun Fericit!
Doamne ajută!
Mihaela