Zici tu că nu ai instincte materne, că nu îi poţi fi mamă, însă Dumnezeu ne-a creat pentru asta; și uită-te în lumea animală, dacă o găină care a ieşit dintr-un ou clocit la incubator ajunge în perioada în care dă semne vizibile că trebuie să clocească ea însăşi, dacă o pisicuţă care a crescut fără mamă îşi duce atât de protector în gură puiuţii abia născuţi, nu te întrebi cum de animalele astea, pe care nimeni nu le-a învăţat să fie mame, ştiu să fie mame? Dar noi, oamenii?! Sunt convinsă că vei fi o mama fantastică, cea mai bună din lume și ştii de ce? Pentru că tu, draga mea, vrei să îi oferi fiinţei aceleia toată căldura de care tu, copilaş fiind, ai fost lipsită; și, Doamne ce mare minune, iubitul tău te va ajuta și te va întări în "meseria" de părinte. Curaj, fetiţă dragă, curaj! (sau acum ar trebui să-ţi spun: mamă dragă?)
Eu sunt singură la părinţi, și mă doare tare când citesc la rugăciunile de dimineaţă la pomelnicul morţilor: "pomeneşte-i Doamne pe fraţii mei...surorile mele..."! Ştiu că mai am fraţi nenăscuţi, însă numai bunul Dumnezeu ştie ce e cu ei...
În plus, ieri noapte mi-a trecut prin minte o întrebare: oare copilaşii ucişi de anticoncepţionale (s-a dovedit că anticoncepţionalele desprind embrionul de pe uter și astfel îi blochează posibilitatea de hrănire) suferă la fel de mult ca cei lăsaţi să moară prin înfometare în temniţele comuniste? Moartea prin înfometare e una dintre cele mai crude, zice un medic rus specialist. Aşadar, draga A., copilaşul tău fiind atât de mare în comparaţie cu un embrion abia format, sigur va simţi fiecare mişcare a instrumentului cu care va fi ucis, va suferi, se va zbate, va striga dar nu-l va auzi nimeni, decât Dumnezeu... chiar va încerca să se ferească de arma ucigaşă.... iar tu, suflet drag, atâta timp cât ai scris maicii Siluana, sigur ai o bază sufletească bine închegată! Sunt convinsă că crezi în Dumnezeu, că ştii și tu ce e plăcut Lui, dar acum ai doar o teamă adusă de necuratul pentru a te împinge la păcat.
Mai mult, de ce îţi faci griji de ce va spune familia ta sau cum va reacţiona, atâta timp cât până acum, ei nu te-au susţinut deloc; dacă până la 20 de ani au reuşit să ucidă din tine, nu-i lăsa să-ţi ucidă și copilaşul; căci aşa cum nu le pasă ce se întâmplă cu tine, aşa nu le pasă nici de fiinţa care crește în tine! Nu-i lăsa pe ei să decidă ce să faci tu! Ai acolo în străinătate viaţa ta, departe de ei, un om care te iubeşte și vrea să fie tatăl copilului (cât eşti de norocoasă dacă ai şti)...
A., trăieşte-ţi viaţa aşa cum ne arată Dumnezeu - în cazul de față neomorând, mai ales pe cei care nu se pot apăra - și vei avea Viaţa.
Mi-ai fost dragă încă de când am citit primele rânduri ale mesajului tău, intuind despre ce e vorba! Curaj, copil drag! Dumnezeu înviază morţii - crezi că nu te ajuta pe tine să-ţi creşti copilaşul!
Citeşte "Tinerii, familia și copiii născuţi în lanţuri" de părintele Arsenie Boca.
Și încă ceva: aşa-i că te bucuri când te joci cu un copilaş? Aşa-i că zâmbeşti la zâmbetul lui? Și tare drăguţi sunt când încep să meargă!
Te rog, lasă-mi o adresă de contact, mai vreau să vorbesc cu tine!
Te îmbrăţişez cu drag (de fapt vă îmbrăţişez, pentru că acum sunteţi doi - ce mare minune e naşterea de prunci și mare binecuvântare)!
Cristina Pop