Am găsit la un părinte rus acest cuvânt la care am luat aminte…
L.

„De vei intra în vistieria unei cetăţii care doarme, nu ţi se va ierta niciodată.
Nu pătrunde hoţeşte în inima omului, dacă îţi dai seama că nu i-o poţi face să dea roade de dragoste şi pace întru Domnul.
Dacă reuşeşti să câştigi încrederea cuiva, îţi asumi prin aceasta o imensă răspundere.
Legile omeneşti ne obligă să nu atentăm la sănătatea, la averea şi la liniştea aproapelui nostru.
Cu atât mai mult noi, creştinii, trebuie să avem grijă să nu atentăm la puritatea vieţii spirituale din inima omului şi a bunelor deprinderi.
Omul tainic, lăuntric, cel din inimă, reprezintă înaintea lui Dumnezeu cea mai mare bogăţie; este chipul Lui. Cinsteşte chipul lui Dumnezeu în om, ca să nu-L mânii pe Prototipul sau – Dumnezeu Însuşi”.

(Luminătorul de sub obroc – Viaţa şi nevoinţele Pr. Petru Serioghin )