Nu ştiu dacă sunt eu încă sub influenţa acestei Bucurii necuprinse, sau dacă, trecând prin ceea ce am trecut în timpul seminarului, am reuşit efectiv "să fac pace" cu Domnul. Dumneavoastră ştiţi, măicuţă, cât de mult m-am revoltat şi eu împotriva Lui, suferind pentru că nu înţelegeam "de ce", dar în momentul acesta, pentru mine, Domnul e cu adevărat numai un Părinte iubitor, bun, blând, cald, nespus de răbdător. Aşa Îl simt cu sufletul meu, cu fiinţa mea.
Am "văzut" cum noi singuri şi cei cu care ne "intersectăm" sau mergem mai mult timp împreună pe drumul vieţii, în virtutea libertăţii pe care Domnul ne-a dăruit-o, dar pe care noi o folosim cât se poate de prost, suntem artizanii suferinţei, pe care apoi, tot noi i-o aruncăm Domnului în faţă, reproşându-I că El e rău şi nedrept şi ne dă suferinţă. Mă doare sufletul când scriu asta. Îl crucificăm pe Hristos în fiecare clipă a vieţii noastre. Da, şi eu L-am crucificat şi El a murit pentru mine păcătoasa, nevinovat, blând, smerit şi tăcut, binecuvântându-mă şi rugându-Se pentru mine "că nu ştiu ce fac".
Acum despre textele sesiunii... Măicuţă, cu smerenie spun, că deşi aşa păcătoasă cum sunt, Domnul m-a lăsat să văd cu ochii sufletului cum, într-adevăr, trecerea PRIN suferinţă, cu rugăciune şi cu gândul la Domnul, ne apropie de El.
Măicuţă, mi-e tare ruşine să scriu "asta am înţeles, asta am înţeles, asta am înţeles"... parcă mă laud, aşa, când mie îmi vine să mă fac din ce în ce mai mică, că nu de la mine vine înţelegerea asta, ci darurile Domnului sunt atât de multe şi de mari.
Şi deşi am înţeles toate lucrurile astea, încă fug de suferinţă. Îmi dau seama că revolta, cearta, brutalitatea, jignirile, criticile pe care le aduc altora, vin de multe ori tocmai din frica şi fuga de suferinţă.
Domnul îmi explică parcă să am răbdare cu mine, că anumite "apucături" se schimbă numai cu răbdare, cu tenacitate, cu încredere, nu trebuie să aştept nici să se schimbe peste noapte şi nici să nu deznădăjduiesc.
Rugaţi-vă, măicuţă, pentru mine, căci îmi doresc din tot sufletul să rabd orice suferinţă pentru Hristos, cu răbdarea, cu bucuria şi cu dragostea pe care numai El ni le dă.
Zilele acestea, voi mai citi această sesiune, şi eventual mai scriu, acum am scris mai pe fugă.
Binecuvântaţi, măicuţă, şi binecuvântată să fiţi.
Miruna
Fetiţa mea iubită, Miruna
Este firesc să fugi de suferinţă, să n-o cauţi, să nu umbli după ea! E firesc şi sănătos! Acum trebuie numai să fugim de ea în mod sănătos şi frumos, aşa cum ne învaţă Dumnezeu: iertând, iubind, răbdând, iubind! Orice altă cale e minciună şi adâncire în suferinţă!
Sunt atât de bucuroasă şi recunoscătoare pentru felul în care înveţi tu asta!
Şi învăţ aşa multe de la tine!
Te îmbrăţişez cu drag,
Maica Siluana ta