Eu voi scrie acest eseu sub forma unei schiţe alcătuite din mai multe puncte care sunt caracteristice pentru relaţia mea cu Bunul Dumnezeu. (asta e, sunt inginer şi nu profesor de română).
1. Bunul Dumnezeu mi-a oferit un Univers nou, plin de trăiri, oameni, imagini, sunete, parfum, întâmplări, cărţi , sărbători - pe care să le pun în suflet în locul trecătoarelor şi înşelătoarelor plăceri imediate de care am devenit DEPENDENT pe parcursul celor 30 de ani trăiţi departe de credinţa noastră Creştin - Ortodoxă.
2. Bunul Dumnezeu mi-a oferit o viaţă nouă în Biserica Lui alături de obştea din cadrul bisericii. Această comunitate se rânduieşte după alte legi decât lumea în care am trăit eu până atunci. În această lume am descoperit în cel mai real, viu şi personal mod că Iubirea de aproapele este reală şi vie şi adevărată.
- aproapele este înţeles ca un frate sau o soră ca urmare a faptului că avem acelaşi Trup şi Sânge în noi – cele ale Mântuitorului, ca urmare a Împărtăşirii... „Alte Tale dintru ale Tale’’
- în această lume frica este un păcat şi trebuie spovedit. La fel şi tristeţea covârşitoare.
3. Bunul Dumnezeu prin Tainele Bisericii m-a făcut să înţeleg moartea altfel, doar ca un eveniment... şi nu ca punctul final. Mi-a descoperit Bucuria Învierii care a învins până şi moartea.
- în cadrul Bisericii simţind iubirea fraţilor mi-am pus întrebarea cum o fi în Rai ? ...şi am stabilit ca obiectiv că trebuie să ajung acolo, unde iubirea trebuie să fie mult mai mare ca şi pe pământ! Minunat trebuie să fie!
Ştiţi Măicuţă, că mă întreb de multe ori, dacă iubirea dumneavoastră pentru noi este aşa de mare şi dătătoare de pace, cum va trebui să fie Iubirea lui Dumnezeu?
4. Bunul Dumnezeu mi-a redăruit libertatea pe care am pierdut-o pe drumul vieţii mele. Sunt din nou liber de frumuseţile trecătoare ale acestei lumi. Mai am, ce-i drept, de rupt nişte lanţuri la punctul ăsta, dar am nădejde!
5. Bunul Dumnezeu mi-a dăruit Bucurie în dimineţile mele. Gândul că Îl am pe Dumnezeu alături de mine îmi vine în minte în fiecare dimineaţă, fapt care îmi dă pace, spre deosebire de mai demult când primul gând dimineaţa era la grijile zilei.
- ştiţi începutul unui Psalm al Utreniei : „Doamne Dumnezeul meu la Tine mă gândesc dis de dimineaţă”.
6. Bunul Dumnezeu mi-a dăruit poruncile Lui care mă călăuzesc în viaţă şi a căror îndeplinire reprezintă o încercare mai interesantă şi solicitantă decât abandonarea şi satisfacerea plăcerilor lumeşti.
7. Bunul Dumnezeu mă aude în ziua necazului meu, mă scuteşte şi îmi dă putere din Sfântul Lui locaş. Mă ajută să mă ridic şi să mă îndrept.
Acum la sfârşitul unei zile, îngăduită mie de Bunul Dumnezeu, recitind ce am scris, mă gândesc că ar fi trebuit să încep eseul din Sesiunea a șasea cu faptul că relaţia mea cu Dumnezeu este o relaţie dintre o slugă netrebnică ce sunt şi un Stăpân Milostiv şi Răbdător şi Iubitor care îmi dăruieşte cele de mai sus.
Doamne smereşte-mă în fiecare zi ca să nu uit că sunt lucrul Mâinilor Tale!
Asta e relaţia mea cu Bunul Dumnezeu!
Vă mulţumesc încă o dată pentru călăuza care mi-aţi fost şi îmi sunteţi şi, dacă sfinția voastră consideraţi că am absolvit sesiunea a șasea, aş vrea să trec la Sesiunea a șaptea.
Cătălin
Dragul meu drag, Cătălin
Îmi amintesc cu multă duioşie de primul tău mesaj şi parcă sunt atunci. Atunci, într-o străfulgerare de înţelegere a problemei cu care te chinuiai, te-am „văzut” dependent de Dumnezeu!
Fii binecuvântat şi mulţumesc pentru ascultarea ta atât de cuminte încă de la începutul seminarului.
Cu dragoste şi recunoştinţă
M Siluana