Domnul s-o odihnească cu drepții pe măicuța noastră Rafaela astăzi și în veci!

Eu am cunoscut-o și o cunosc. Mi-e dor tare și mă doare și-mi pare rău pentru că n-am prețuit timpul când era printre noi.

A mucenicit cu bucurie lăsându-se întotdeauna pe ea însăși la urmă de tot.

Acum prețuiesc crâmpeie de Rafaela în înregistrările de la curs, în scurta corespondență, în pornirile și înțelegerile dinlăuntru și în scurtele și rarele vizite la Frumoasa.

A iubit-o pe Maica nespus și ne-a predat iubirea ei, învățând, fiecare după masură, să fim copii și fii (eu, de prea multe ori, îndărătnic și prea puțin iubitor). Dragoste, atenție, inteligență, disponibilitate, sacrificiu și râvnă dincolo de puterile omenești, toate acestea m-au copleșit și mă copleșesc în continuare, de câte ori vin la Iași.

Maica Rafaela ESTE și legătura noastră este vie, însă timpul acela nu va mai reveni.

După fiecare curs ascultam de mai multe ori înregistrările, rememorând clipele petrecure în sală și bucurându-mă de cuvintele Maicii Siluana. După ce Rafaela a plecat, abia atunci mi-am pus atenția și pe seminariile făcute numai cu ea. Ce bogăție de înțelesuri, ce Maica Siluana aplicată... dar eu eram prea puțin acolo. N-am prețuit...

Prețuiesc acum, în reluare și prea puțin în faptă. Dă-mi, Doamne, să pun început bun!

Fie pomenirea ei în veci!

Astăzi, s-a pomenit și la noi, la Sfânta Ecaterina, cu care cred că maica s-a împrietenit bine de tot :-).

Domnul s-o așeze pe măicuța Rafaela în rândul sfinților și s-o miluiască cu mare Dragostea Sa!

„Binecuvântați, iar nu pierdeți timpul care trece repede” (Acatistul către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți)

A