Sunt la Sfânta Liturghie și mintea mea zboară în alte direcții, mă dor picioarele, amețesc...Ei, toate acestea le accept, le adun în dorul meu de Dumnezeuîi de mântuire și fac din ele "carnea rugăciunii". Cuvintele Sfintei Liturghiiși harul Duhului Sfânt vor veni, vor intra, vor pătrunde în aceste simțiri ale mele și ele se vor vindeca.Vor fi transfigurate de har. Este mișcare inversă: nu rugăciunea mea se întrupează, ci harul care vine prin ea când o fac din adâncul trăirilor mele, pornind de la cele pe care le simt.Rugăciunea îi oferă harului drept carne a ei simțirea mea. Eu Îi dau lui Dumnezeu tot ce am și El limpezește, El face.Nu fac eu, face EL. Noi pornim greșit de multe ori, pornim de la "eu pot, eu trebuie să pot". Dar începutul convertirii este mișcarea inversă: "Doamne, eu nu pot, Tu poți, vino!"