M. încearcă să-mi spună ceva. Nu-i răspund. Sunt supărată pe ea.
- Dar de ce?
Abia așteptam să mă întrebe asta! Încep să-i explic ce a greșit, cum a făcut și cum ar fi fost bine să facă, de ce e mai ok așa și nu așa... o întreagă polologhie.
- Ai înțeles?
- Bine, mami! Am să aștept să te liniștești!
Pam-pam! :) Pe vremea aia nu mergeam la cursuri, dar făcea copila cursuri cu mine! :)