Maică, vă rog să mă scuzați, nu știu dacă mesajul precedent a ajuns la dumneavoastră. Vă rog, în limita timpului, să mă ajutați cu un sfat! Desigur, toate problemele mele le spun și duhovnicului meu, însă îmi doresc din toată inima un cuvânt de alinare în toată durerea mea! Mă chinuie cumplit o ispită; am mereu senzația că Dumnezeu nu mă mai iubește, că sunt mai rea decât satana, uneori chiar gândesc să-mi iau zilele! De ce? Iată: când văd o fată frumoasă și deșteaptă la învățătură, dar care cade în păcatul desfrâului, am o invidie de moarte, drăcească. Iar dacă se întâmplă ca respectiva persoană să decedeze, am mereu ispita să o blestem, să se ducă în iad, pentru că am ideea greșită ca s-a și distrat pe pământ și s-a dus și la Domnul. Am încercat să-l contracarez pe diavol rugându-mă pentru mântuirea acestor oameni, dar din nou cad sub aceeași greșeală satanică de a invidia în acest fel. Ce să fac, Maică? M-am rugat la Maica Domnului și la Cuviosul Nicodim să slobozească pe demonul desfrânării și pentru mine, în scopul de a-mi vedea micimea sufletească, de a mă smeri și pentru a-mi fi învățătură de minte să nu mai judec aproapele! Dacă a ajuns mesajul de data trecută la dumneavoastră, veți înțelege mai mult prin ce am trecut. Bine, poate o să mă certați și dumneavoastră, ca toți ceilalți, că de ce mă preocupă problemele altora? E just! Dar, credeți că eu doresc să fiu așa?! Evident că nu. De aceea, vă rog cu lacrimi de sânge să-mi adresați, când aveți timp, un cuvânt de mângâiere. Vă spun sincer că sunt pe punctul de a curvi ca în trecut, ba mai rău! Ajutați-mă!
Să mă iertați, Măicuță, pentru disperarea mea și exprimarea mea cea proastă! Știu că sunt un om de nimic.
R.D.
Copila mea dragă,
Din păcate, eu nu te pot mângâia în durerea ta, dar cu mila lui Dumnezeu voi încerca să te ajut să crezi și să cauți mângâierea Mângâietorului pe Care ni L-a dăruit Mântuitorul în Sfânta noastră Biserică.
Pentru început, te rog să rostești cât mai des rugăciunile începătoare, fiind atent la cerințele sufletului nostru și făgăduințele lui Dumnezeu exprimate prin aceste rugăciuni. Astfel, când stând în genunchi în fața icoanei vei rosti: „Vino și te sălășluiește întru noi”, vei accepta și lucrarea curățitoare a Mângâietorului. Când spunem: „Și ne curățește de toată întinarea”, noi oferim lui Dumnezeu partea văzută și simțită a mizeriei noastre sufletești, cu încredințarea că El va smulge și rădăcina păcatului.
Revenind la patima pe care o mărturisești, invidia, cred că ți-ar fi de folos să cauți rădăcina acesteia. Invidia este o putere a sufletului nostru pervertită, căzută. La origine, ea era dorință bună. Dar prin căderea noastră a fiecăruia, ea devine rea, distructivă și mai ales autodistructivă. Chemând mereu pe Domnul ca să-ți vindece sufletul prin rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie, lucrarea poruncilor, vei vedea cu uimire și recunoștință cum această putere redevine o putere bună. Important pentru tine acum este să nu deznădăjduiești, să nu crezi în gândul vrăjmaș că „nu se poate face nimic”, ci mereu și mereu să-I arăți lui Dumnezeu durerea ta și să ceri vindecarea.
Invidia ta pentru desfrânatele care ar putea să intre în Rai este binecunoscută de Dumnezeu și o găsim în Sfânta Evanghelie în atitudinea fratelui celui mare față de iubirea tatălui față de fratele risipitor. Citește această pildă și auzi invitația Tatălui care te roagă să intri în casă și să te bucuri pentru cel ce era mort și a înviat. Mărturisește-I Lui neputința ta și roagă-L să transforme ura în dragoste, invidia în bucurie pentru binele aproapelui, și durerea în mângâiere. Și în același timp încearcă să găsești în trecutul tău răutățile pe care ți le-au făcut cei din jur și tu nu le-ai iertat. Când, cu mila lui Dumnezeu, vei ierta toate nedreptățile pe care le-ai suferit până acum, vei simți mila și iertarea lui Dumnezeu ori de câte ori vei greși și tu în fața Lui și, mai ales, vei primi dezlegarea, eliberarea de această neputință.
Eu cred că dacă vei alege să facem împreună Seminarul Să ne vindecăm iertând, vei afla mai multe răspunsuri și mai mult ajutor pe această cale.
Cu durere pentru durerea ta, dar și cu nădejde,
M. Siluana