N-am absolut nici o vină pentru păcatele strămoşilor mei!!! N-am vrut să vin pe lumea asta! Nici părinţii mei probabil că n-au vrut. Şi tot aşa! De ce sunt eu responsabil pentru ceva ce n-am făcut? Mă sinucid!
N-am absolut nici o vină pentru păcatele strămoşilor mei!!! N-am vrut să vin pe lumea asta! Nici părinţii mei probabil că n-au vrut. Şi tot aşa! De ce sunt eu responsabil pentru ceva ce n-am făcut? Mă sinucid!
Suflet drag, drag,
Da, nu ai nici o vină pentru păcatele strămoșilor tăi! Nu ești responsabil pentru ele și nimeni nu te va judeca pentru ele. Durerea ta vine însă de la apăsarea acestei moșteniri. Tu, ai învățat de la ai tăi un anumit fel de a fi, de a te comporta, de a reacționa la tot ce nu corespunde așteptărilor tale. Chiar și așteptările tale sunt determinate de felul în care ai crescut. Dar dorul inimii tale de bucurie și pace e de la Tatăl tău Ceresc și asta rămâne curat și întreg în tine mereu. De acolo să pornești ca să ajungi la bucuria de care ai nevoie.
Ai nevoie să înveți cum să trăiești bine plăcut lui Dumnezeu și să te bucuri de darurile Lui! Toți avem nevoie să învățam asta, pentru că toți am învățat, mai mult sau mai puțin, să facem păcate când ne e frică sau ne doare ceva. Dar Domnul ne iubește, ne iartă și ne învață să fim ca El!
Tu poți să faci asta!
El te învață și pe tine și are pentru tine Bucuria Lui întreagă!
Nu rata dintr-o revoltă care nu te eliberează!
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana