„Ci mai vârtos mă voi ruga pentru aceia cărora le-am făcut EU rău! (Sesiunea șapte, tema cinci)” Acesta este mesajul lui Kati. L-am citit Maică și mi s-a descoperit ceva atât de frumos că vreau să vă împărtășesc.
Urmând primele sesiuni ale Seminarului, de fiecare dată când mă puneam să citesc Acatistul Sfântului Duh, mă rugam Sfântului Duh să se coboare în inima mea și să facă acolo un locușor unde Domnul să poată să-și plece capul, pentru că nu este acest locușor și-L rugam pe Sfântul Duh să ierte din inima mea și să mă învețe să iert pe toți cei care m-au rănit s-au mi-au greșit, și acum urmează ceea ce am vrut să vă împărtășesc: în continuare rugam pe Sfântul Duh să se coboare în inimile tuturor acelora cărora eu le-am greșit sau le-am făcut rău și să-i învețe a ierta. Citind mesajul lui Kati mi s-a descoperit că mai ales aceasta a doua parte a rugăciunii este darul Domnului făcut mie. Da, Maică, darul Domnului, dar atât de delicat mi l-a dăruit Domnul că nu mi-am dat seama decât acum citind acest mesaj. Mulțumim Domnului pentru toate, mulțumim pentru darurile primite. Atât de delicat și de „fin” lucrează Domnul că plin de mulțimea păcatelor n-am simțit. Cred că doar cei smeriți și cei ce se luptă spre a fi curățiți de păcate simt tot timpul lucrarea Domnului. Cei ca mine simt doar din când în când și atunci când Domnul în marea Sa Milă le descoperă. Cu o mică mulțumire pentru descoperire,
Gheorghe
Dragul meu drag, Gheorghe,
Eu nu am cuvinte pentru mesajul tău! Îl rog pe Domnul să-l ducă direct în inimile celor ce ne citesc și să luăm mereu aminte la lucrarea Lui cu noi!
Cu dragoste și respect,
Maica Siluana