Oameni dragi,
Scriu aici pentru cei care s-au rugat pentru mine, un suflet al nimănui, pentru cei cărora le-a păsat, pentru cei care au simțit ce simt eu.
Nu s-a schimbat viața mea peste noapte, Dumnezeu nu a coborât din icoana să vorbească cu mine, casa mea e tot goală, sufletul meu tot distrus, eu tot un om care a eșuat în viață.
Dar, aici e paradoxul: sufăr, dar nu-mi mai pasă ! Și știți de ce ? Că am găsit un înger mic, care mă iubește așa ratată, așa tristă cum sunt. El e familia mea, e nepoțelul meu de 5 anișori, stă și așteaptă să fiu cum am fost, nici prin cap nu-i trece să nu mai fiu.
Dacă mă uit la mine, sufăr ? Atunci nu mă mai uit, mă uit la el. El vrea să trăiesc, eu nu vreau, dar vedeți, nu am puterea să-l refuz.
Și nici pe cei care s-au rugat pentru mine. Și știu că sunt mulți.
Mi-am amintit un pasaj frumos din Biblie: când se ruga Moise lui Dumnezeu, încet, în liniște, Dumnezeu i-a spus: „ce strigi Moise așa?” și am zâmbit: câtă „gălăgie” o fi fost la Dumnezeu pentru mine ?!
Acum cred că a auzit !
A
Draga mea copilă,
Te îmbrățișez cu drag și durere, dar și cu nădejdea că ultimul tău chin va fi o lecție dătătoare de viață. Mai bine zis o ocazie să afli ce e viața. Tu crezi, copil drag, și crezi cu toată energia ta vitală, că viața ta e suma realizărilor, împlinirilor, mângâierilor primite și date etc. O, Doamne, dacă nu strigai la noi și alegeai să mori, ai fi descoperit, în clipa în care sufletul tău ar fi fost smuls din trupul pe care îl iubește, că ai ratat singurul lucru care conta pentru tine: viața ca putere de a fi, ca energie în sine, ca vibrație conștientă de sine și de organul său muzical, trupul.
Ai ascultat tu vreodată, Copile, cum cântă de lin suflul respirației tale? Fă-o acum măcar cinci minte și revin-o sa citești mai departe!
Ai ascultat tu, vreodată, șoapta inimii tale care bate secundă de secundă? Dacă nu, te rog, fă-o acum măcar cinci minute! Te-ai uitat vreodată fără nici un gând, ci doar așa ca să vezi, la tot ce ai adunat frumos în casa ta? Dacă nu, fă-o acum, măcar cinci minute!
Închide ochii și fața mea și „privește pe dinăuntru” la simfonia din sângele tău, din ce este în „sacul” delicat de piele care te unește și te desparte de ce e în afara ta? Sau tot ce simți și contează pentru tine e în afară? Sau, nu cumva, toată suferința ta e din gânduri care nu au nici o legătură cu minunea care freamătă în fiecare celulă a ființei tale? Spui că Dumnezeu nu te aude și nu-ți răspunde? Dar știi că limba lui Dumnezeu este tăcerea? Ai ascultat vreodată tăcerea din tine după ce te rogi? Dacă nu, te rog să o faci acum cel puțin cinci minute!
Sau poate nu vrea să-ți împlinească dorințele? Dar ești tu sigură că dorințele tale nu seamănă cu dorința copilului care trăgea de dințișori în fiecare seară rugându-se ca Dumnezeu să facă și cu el minunea pe care o făcea cu unchiul său care, după rugăciunea de seară, își scotea dinții din gură și-i punea într-un pahar?
Sau, ești sigură că dorințele tale n-ar fi în defavoarea libertății celor din jurul tău?
Acum, dacă ai făcut sau vei face ce ți-am spus, multe se vor schimba și mai mult cu tine și în viața ta, copil iubit. Nu vei mai fi obligată sa-L înveți tu pe Dumnezeu ce să facă pentru ca să fii fericită, ci vei putea să-L lași pe El să te învețe taina bucuriei pe care nimeni și nimic nu o va lua de la tine! Și vei descoperi că sufletul tu e întreg și plin de lumina Lui. Doar gândurile sunt negre. Și tu poți alege să nu le mai asculți!
Slavă Domnului și mulțumesc celor ce s-au rugat pentru tine și ție că nu ai murit! Iadul de dincolo nu e o glumă! E cumplit! Ferească Dumnezeu pe tot sufletul de acele chinuri!
Cu dragoste și încredere
Maica Siluana